Am vorbit cu Dan Mircea Enescu, pionierul chirurgiei plastice pediatrice în România, despre importanța profesiilor care se ocupă cu salvarea, îngrijirea sau recuperarea copiilor, despre experiențele și oamenii care l-au ajutat să se formeze uman și profesional, despre importanța comunicării suflet către suflet în actul medical, dar și despre atașamentul pe care îl simte pentru România și motivele pentru care nu ar pleca să profeseze în altă parte.
Numit în presă „Îngerul copiilor”, pentru că a salvat mii de copii cu arsuri grave, Dan Mircea Enescu a format echipa Clinicii de Chirurgie Plastică, Estetică și Microchirurgie Reconstructivă a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din București, s-a implicat chiar în reconstrucția acestui spital, și a fost în linia întâi la experiențele marcante de la Maternitatea Giulești și de la clubul Colectiv.
Președinte al Consiliului Național al Siguranței Pacientului (CNSP), Dan Mircea Enescu a făcut și o radiografie a sistemului medical de la noi, ne-a spus unde stăm bine, unde stăm prost, și ne-a lăsat cu o concluzie valoroasă: în chirurgia plastică pediatrică – și nu numai – trebuie să te adaptezi ca pe câmpul de luptă, nu poți lucra după un protocol sau altul, așa cum se practică tot mai des în medicina modernă.
