Atunci când, cu mulți ani în urmă, am citit pentru prima oară romanul „1984” al lui George Orwell și, apoi, la puțin timp după aceea, „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley, m-am bucurat, printre altele, de imensă distanța care, in mintea mea naivă, mă separă de lumile distopice construite de cele două capodopere. Erau bucuria celui care revine la realitatea matinală după trezirea dintr-un coșmar chinuitor și ușurarea de a vedea, de pe malul unei realități digerabile, că ficțiunea hidoasă crescuse pe malul celălalt, peste o apă de netrecut.
