Înaintea primelor dialoguri din seria podcasturilor organizate sub numele de Pe Drept Cuvânt, simt nevoia unui argument de introducere, unul prin care să expun obiectivele pe care le urmăresc prin aceste întâlniri: ce îmi doresc și ce nu îmi doresc de la ele.
Și-am să încep cu ce-mi propun să nu reprezinte aceste dialoguri. Înainte de toate, nu-mi doresc ca aceste taifasuri să fie calificate drept reclamă mascată pentru organizația din care fac parte. Ele sunt pregătite și derulate exclusiv în nume personal, iar opiniile, ori părerile pe care le voi exprima în aceste dialoguri nu se vor expresia sau ecoul unor poziții colective. În al doilea rând, nu îmi propun ca prin aceste apariții să dau semnalul vreunui angajament politic; n-aș vrea ca inițiativa mea să fie percepută ca manifest electoral sau parte a unui program civic-revoluționar. Și nu îmi doresc să abandonez ori să părăsesc avocatura pe care o iubesc și să devin influențăr – deși e o ocupație în vogă.
Pe urmă, dacă trec la subiectele acestor dialoguri, trebuie să spun că, deși sunt un pasionat al dezbaterilor despre crizele geopolitice contemporane, nu urmăresc cu predilecție să atac aceste subiecte cu invitații mei; deși nu exclud că, în anumite contexte și cu anumiți invitați, subiectele fierbințe ale contemporaneității să apară și în platoul nostru. Mai ales că trăim vremuri complicate și marcate de tensiuni militare, politice, diplomatice. Ceea ce pot promite însă este atenția pentru abordarea nuanțată, evitarea șabloanelor și abordărilor lozincarde și grija pentru nuanțe.
Dacă sunt la acest capitol, țin să menționez că nu vreau să atac subiecte de scandal, de can-can, sau subiecte care asigură neapărat audiența prin faptul că sunt legate de senzaționalul de cartier.
Ca să trec la ceea ce mă motivează în mod direct să organizez astfel de dezbateri, încep cu o abordare metodologică. Voi organiza dialoguri în care intenționez să vorbesc despre importanța dialogului, despre importanța silogismului, a argumentației, a gândirii critice, a abordărilor nuanțate și a unui real schimb de idei, în detrimentul unor monologuri paralele.
Fiind jurist, îmi propun să invit confrați, colegi, dar și neșcoliți în ale legilor să discutăm despre starea democrației, dreptului și justiției autohtone. Pe urmă, despre semnele și semnalele instaurării unui regim autocrat similar recentei dictaturi medicalo-marziale pe care am trăit-o în perioada 2020-2022. Aș vrea să putem discuta despre ce ne aduce acest al patrulea val al revoluției industriale, despre ce înseamnă programul The Great Reset, cum să privim revoluționarea gândirii umane, sau fuziunea minții omenești cu inteligența artificială.
Apoi, mă interesează să abordez cu oaspeții mei subiecte care țin de manipulare și tehnicile ei. Și îmi doresc să captez, împreună cu partenerii de dialog, atenția tinerilor. Pentru că în calitate de părinte și fost pedagog, găsesc că ar trebui să acordăm atenție tinerelor generații. Să vedem cât de apropiați suntem de tineri, cum să facem să le înțelegem nevoile, cum să îi ferim de pericole și false modele. Cum gestionăm conflictele cu generația părinților și a bunicilor, ce instrumentar și geantă de scule le punem în brațe copiilor și adolescenților din ziua de astăzi pentru a-i pregăti în confruntările cu viața.
Separat de aceste subiecte, mă interesează – pentru că trăim vremuri foarte tulburi -, să vorbim și despre virtuțele creștine precum iubirea, bunătatea, generozitatea, smerenia. Despre virtuți civice, precum curajul, spiritul civic, combativitatea; despre virtuțile estetice, care sunt tot mai atacate în ultima vreme, precum armonia și frumosul.
În speranța că voi avea suficient timp, îmi propun să vorbim despre starea economiei și starea sănătății, despre starea culturii și starea sportului, dar și să descopăr laturi ascunse ale personalității și biografiilor invitaților mei.
Indiferent care sunt rațiunile exacte care m-au condus înspre această colecție de texte, sunt conștient că unele dintre impresiile, fotografiile sau părerile cuprinse în ea pot naște controverse. Este foarte posibil ca juristul din mine să fi sărit în apărarea dreptului și altor cauze cu prea multă patimă, punând uneori în argumentație un exces de pasiune, piper și năduf. Acelora care se vor simți necăjiți ori, eventual, contrariați de o asemenea abordare, le cer anticipat scuze și îngăduință, asigurându-i, dacă asta consolează pe cineva, că alter egoul meu jurist mă enervează adesea și pe mine.
***
Opiniile publicate pe acest blog aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă în mod necesar opinia SCA Țuca Zbârcea & Asociații sau a altor entități. Responsabilitatea pentru informațiile și punctele de vedere exprimate revine în întregime autorilor.
