de Florentin Țuca | 12 mai, 2025 | Colecția de texte
Zguduită de numeroase răzmerițe și convulsii istorice, lumea postmodern luminată a fost, relativ recent, cuprinsă de un nou zbucium: printr-o decizie judecătorească luată cu unanimitate, Curtea Supremă a Marii Britanii a rezolvat o mare și complicată controversă a contemporaneității și a statuat că femeia este femeie și bărbatul-bărbat. Este hotărârea care a aprins spiritele și ținut prima pagină a canalelor media britanice ediții la rând. De câteva săptămâni încoace, nu e zi de la Dumnezeu fără ca jurnalele să nu se arunce în vâlvătaia subiectului (The Daily Telegraph: „Trans women are not women”; The Guardian: „Legal definition of woman ‘is based on biological sex’”; The Times: „Equality policies in chaos as court defines a woman”; The Independent: „Huge blow for trans rights as court says: you are not women”; The Daily Express headline read „Victory!”; The Daily Mail: „Historic victory for women and common sense”; The Scottish Sun: „The Joy of Sex”).
Vorbim de speța For Women Scotland v The Scottish Ministers, generată de o asociație scoțiană care, în numele doamnelor și domnișoarelor membre, s-a plâns de repetatele agresiuni ale bărbaților care se pretind sex frumos și care, pătrunzând în spațiile dedicate exclusiv damelor, au chef de sex urât. Solicitând clarificări oficiale referitoare la conceptul femeie, asociația respectivă n-a fost lămurită de prima instanță, dar a avut câștig de cauză în calea de atac din fața Curții Supreme londoneze care a statuat că da!, în aplicarea Legii Equality Act 2010, în definiția femeii trebuie avut în vedere sexul biologic de la naștere. Punct.[1]
Este o decizie care, așa cum menționam, a generat mare vâlvă și multe controverse. În rândurile care urmează, le evoc așa cum le-am găsit în presă, în treacăt, fără pretenția unui inventar exhaustiv, cu accent pe traducerea dilemei juridice legate de subiect (1). Aș insista, însă, asupra semnificației lor: formidabila rezistență a (in)culturii woke în fața normalității și a decenței (2) și bizara tendință de afirmare a identității personale bazate pe sex și opțiuni sau preferințe sexuale sterile ca supremă expresie a colapsului civilizațional (3).
1. Adevăr sau provocare
Vorbim, așadar, de o decizie judecătorească (în continuare, „Decizia”) pe care mulți au calificat-o „de maxim bun simț”.[2] Pe alții însă, Decizia i-a luat pe nepregătite, pentru că a venit, nitam-nisam, împotriva unui val de propagandă oficială care părea suficient de consistent încât să impună o direcție a conformării. În fapt, lumea cam începuse să se obișnuiască și să accepte, în contra legilor firii, dar în baza legilor închipuirii, că cele două sexe nu-s numai două, ci alte nouăzeci și nouă, construite „social”, așa, din vorbe, meșteșugite în saloanele de propagandă ale marii presetări. (Simt nevoia unei paranteze: vă dați seama cât de ciudat este că oamenii se lasă duși după fentă, chiar dacă fenta îi trimite în prăpastie?)
Primul luat pe nepregătite de Decizie a fost însuși premierul englez. El plecase după fentă încă de la instalarea în Casa cu numărul 10, iar fenta după care trebuia să plece făcea parte din regulamentul intern al Casei. Domnu’ Premier, nu-i așa că transgenderii sunt femei? Așa este, domnu’ reporter. Au transgenderii dreptul să intre în toaletele damelor? Au, domnu’ reporter, că sunt, și ei, oameni. Bărbații care se simt femei ce sunt, domnu’ Premier? Sunt ce simt că sunt, domnu’ reporter, că de aia au simțăminte. Dar dacă au penis și se pretind femei? Nu-i bai, domnu’ reporter, pentru că majoritatea femeilor nu au penis. Bine-bine, dar de recenta Decizie a Curții Supreme ce ziceți, domnu’ Premier? Zic că-i bună și clarificatoare, că asta-i menirea justiției, să vină cu clarificări.[3]
Domnu’ Premier, un biet cititor de prompter, a fost imediat sancționat de opinia publică, pe motiv de ipocrizie, inconsecvență și lașitate. Una dintre cele mai virulente contestatoare a fost chiar JK Rowling, autoarea lui Harry Potter,care, celebră pentru pozițiile sale extrem de dure împotriva ideologiei trans, l-a acuzat pe Prim-Ministrul englez că, acceptând și promovând atâta vreme elucubrația „femeie cu penis”, i-a fost frică să accepte adevărul până la certificarea acestuia de către Instanța Supremă.[4]
Cât despre oficialitățile scoțiene (aflate mai aproape de miezul disputei judiciare), fostul premier Nicola Sturgeon a declarat că n-are încotro și va respecta Decizia instanței imperiale, dar că este extrem de îngrijorată de afectarea drepturilor așa-zișilor transgenderi („the lives of trans people almost unliveable”).[5]
În fapt, cea mai mare discordie pe subiect este generată de opoziția dintre un adevăr și-un alt „adevăr”: adevărul proclamat de Decizia Curții Supreme, care zice că nu există decât două sexe, determinate biologic (tertium non datur) și „adevărurile” „subiective” ale acelora care, în baza așa-numitelor „certificate de recunoaștere a genului” („gender recognition certificate”) se auto-definesc sexual în baza propriilor umori și rigori. Se pare că, după adoptarea Gender Recognition Act, în Marea Britanie, au fost emise aproximativ 8.000 de asemenea certificate. De altfel, este o practică administrativă pe cale de expansiune și în restul Europei Occidentale: în Germania, bunăoară, legea relativă la „auto-identificare” pare să permită oricărei persoane trecută de 14 ani să-și aleagă „genul” fără vreo atestare medicală (dacă o astfel de „atestare” ar fi relevantă, ăsta e un alt subiect) și obligă terții să respecte o asemenea opțiune sub sancțiunea unor amenzi de peste 10.000 euro în caz de non-conformare![6]
N-o să intru în detaliile juridice ale acestei controverse, dar, pe scurt, cele două teze care se bat cap în cap au, fiecare, greutatea sa legală.
Pe de o parte, bărbatul care se „simte” femeie se legitimează ca atare în baza unui atestat cu valoare juridică a cărui autoritate derivă chiar din lege, dacă lege s-ar putea numi non-sensul respectiv. De exemplu, potrivit secțiunii 9 din Gender Recognition Act, o persoană care deține un certificat de recunoaștere a „genului” este recunoscută „în mod legal” ca fiind „de genul” respectiv, gen. („When a full gender recognition certificate is issued, the person’s gender, for all purposes, is legally their certified gender.”). Asta e!, o adeverință contrară biologiei, dar validată de lege! 2+2=5 în baza unei norme de drept!
Pe de altă parte, avem Decizia care a fost chemată să clarifice dispoziții relevante nu din Gender Recognition Act, ci dintr-o altă lege, Equality Act 2010. În interpretarea acesteia din urmă, judecătorii înaltului for britanic s-au declarat pe deplin conștienți de „soliditatea argumentelor celor două teze adverse” (The court said that it was “aware of the strength of feeling” on both sides of the argument) și a solicitat diverse clarificări de la autorități sau asociații relevante. Sex Matters, de exemplu, a susținut că esențial în definiția identității este sexul biologic, în timp ce Comisia drepturilor omului și egalității (Equality and Human Rights Commission) a acordat întâietate certificatului emis în baza Gender Recognition Act. În ciuda acestui aparent insolvabil conflict, Curtea a recurs la o analiză extrem de sofisticată și rafinată și a ajuns la soluția unei „neutralizări” a secțiunii 9 din acest din urmă act normativ pentru evitarea haosului și incoerențelor jurisprudențiale și a acordat prioritate, atenție!, sensului consacrat al termenilor (the merits of “ordinary language”), așa cum aceștia sunt percepuți în limbajul curent. („The meaning of the terms ‘sex’, ‘man’ and ‘woman’ in the EA 2010 is biological and not certificated sex. Any other interpretation would render the EA 2010 incoherent and impracticable to operate”.)[7]
2. Țară, țară, trans-ostași
În ciuda clarității Deciziei, care acordă determinismului biologic rolul esențial în definirea femeii (și a bărbatului), armata de activiști și propagandiști ai religiei woke (cu toate dogmele și canoanele ei, inclusiv cele relative la minunăția așa-zisului „transgenderism”) s-au activat de îndată, s-au montat pe contraatac și au virat-o pe contrasens.
Reacțiile lor au fost extrem de supărate și de vehemente, calificând Decizia ca „fascistă”, iar ziua în care a fost ea adoptată, una oribilă și îngrozitoare („grim day, they cry”). Munroe Bergdorf, celebru model și influențăr a postat, imediat după acea zi, un text în care spunea: „Nu există o dezbatere despre persoanele trans; există doar niște fasciști care vor să domine și să elimine transsexualii („There is no trans debate. There are trans people and there are fascists who wish to dominate and eliminate trans people.”).[8] Un alt activist, actorul transsexual Charlie Craggs, se lamenta că efectul cel mai grav al Deciziei (sentință distrugătoare de inimi – heartbreaking) este trimiterea „femeilor trans” în toaletele bărbaților prădători („they’re sending transwomen into bathrooms with predatory men”).[9]
Semnalele de șoc și groază trimise de asemenea activiști nu au rămas fără ecou, în sprijinul lor apărând ajutoare, te miri de unde. De exemplu, din partea fundației Stonewall, care a calificat Decizia drept „incredibil de îngrijorătoare pentru comunitatea trans” („incredibly worrying for the trans community”); apoi, din partea celei mai importante organizații a fetelor tinere din Marea Britanie, Girlguiding, care a declarat că va ignora Decizia și va permite în continuare băieților să folosească spațiile destinate exclusiv fetelor fără informarea părinților („with boys being allowed to use female camp rooms and leaders not obliged to tell the parents”)[10]; mai departe, din partea Amnesty International UK care s-a arătat profund nemulțumită și a calificat Decizia „dezamăgitoare” („disappointing”)[11]; apoi, din partea unor publicații specializate în promovarea femeilor și a feminității (nici mai mult, nici mai puțin!) precum Future Publishing, care a decretat că angajații săi își pot alege nestingheriți identitatea în continuare și pot folosi orice facilități, după bunul plac („despite the recent Supreme Court ruling that trans women are not women, it would still allow staff who choose their own ‘gender identity’ to use whatever facilities they wanted to”)[12]; din partea a peste 50 de școli publice care au continuat să susțină că transwomen are women[13]; pe urmă, din direcțiile a foarte numeroase consilii locale, asociații și fundații care au declarat că vor ignora Decizia în lipsa unor „instrucțiuni de aplicare”[14]; din zona unor conducători ai poliției din numeroase regiuni britanice care au anunțat că nu vor ține seama de Decizie și că vor permite, în continuare, ofițerilor declarați trans să efectueze percheziții corporale intime femeilor. (Este motivul pentru care JK Rowling s-a arătat, din nou, scandalizată de aceste mitocănii și s-a oferit să acorde sprijin financiar femeilor abuzate care ar intenționa să dea în judecată polițiștii în cauză)[15]; din partea organizatorilor recentului maraton olandez care au decis să accepte bărbații autoidentificați ca sex frumos în competiția feminină[16]; pe urmă, din pledoariile unui om „al legii”, avocatul Jolyon Maugham, care a declarat furios că Decizia este „profund incorectă”, „aberantă” și „transfobică”[17]; și, în fine, din partea principalului canal media al propagandei oficiale, BBC, care continuă să promoveze „dreptul” transsexualilor de a-și alege pronume și de a folosi ce toalete „simt” că li se „potrivesc” (asta după derularea unei deșănțate propagande care promova beneficiile „alăptării” copiilor de către bărbați, calitatea superioară a „laptelui” transpatern față de cel matern și posibilitatea gravidității bărbaților!!!).[18]
Peste toate aceste semnale de frondă tronează, însă, poziția unor asociații de medici (medici, nu glumă!) ai British Medical Association care au declarat recent că Decizia Curții Supreme londoneze suferă de „analfabetism științific” („ scientifically illiterate”) și este, „biologic, absurdă” („ biologically nonsensical”).[19] Sunt „argumentele” pentru care membrii din departamentul doctorilor rezidenți din această asociație, reprezentând peste 50.000 de profesioniști tineri, au votat, potrivit informațiilor furnizate de presă, o petiție de condamnare a Deciziei, îngrijorați că ea ar putea fi extrem de vătămătoare pentru persoanele „trans”, „non-binare” și „intersex” („ will cause real-world harm to the trans, non-binary and intersex communities in this country”).[20] Potrivit acestei grupări a tinerilor doctori, sexul și genul sunt subiecte mult prea complexe ca să fie analizate cu rigiditatea nesănătoasei abordări tradiționale, mult prea prăfuite și obscurantiste („We recognise as doctors that sex and gender are complex and multifaceted aspects of the human condition and attempting to impose a rigid binary has no basis in science or medicine while being actively harmful to transgender and gender-diverse people.”).[21]
Oripilat de o asemenea atitudine, cunoscutul profesor Frank Furedi a declarat că „ar fi extrem de îngrijorător să știi că astfel de idioți ar putea să te trateze pe tine sau un membru al familiei tale” („it was very scary to know that some of these idiots might be treating you or a member of your family”), pentru că, „dacă nu știi care este diferența dintre un bărbat și o femeie, n-ar trebui să ai licență pentru a practica medicina” („if you don’t know the difference between a man and a woman you should not have a licence to practice medicine”).[22]
Pe acest fond de reală trans-nervozitate, au apărut și protestele de stradă ale activiștilor, care au amenințat în stânga și-n dreapta, au vandalizat statui din centrul Londrei și-au clamat în cor că „Singura feministă radicală acceptabilă este una spânzurată”( „The only good TERF is a [hanged] TERF.”).[23] (TERF este acronimul pentru Trans Exclusionary Radical Feminist și care desemnează persoanele ale căror opinii sunt considerate de transsexuali drept ostile, inacceptabile și „transfobice”). Îndemnați de o fostă prezentatoare TV să se angajeze într-un protest sincronizat intitulat #PeeForMe piss protest, activiștii pentru transdrepturi și-au încheiat demonstrația urinând sincron în piața publică, pentru că, pare-se, nimic nu insuflă mai multă demnitate și egalitate decât urinatul în public („because nothing says dignity and equality quite like public urination”).[24] Și, astfel, s-a ajuns ca, sub privirile îngăduitoare ale polițiștilor, o mână de răzvrătiți s-au decis să micționeze în piața publică și să facă din acest gest supremul simbol al luptei lor pentru dreptate și adevăr, veritabilă declarație politică („urinated in public as a political statement”).[25] Pe drept cuvânt, pișa-s-ar în vânt!, iertată-mi fie, vă rog, stupoarea și imprecația!
Tapajul și hărmălaia generate de opoziția și protestele organizate împotriva Deciziei n-au rămas fără efecte. Am în vedere, întâi, campania de strângere de fonduri pentru finanțarea unor acțiuni în justiție de invalidare a acestui act jurisdicțional (până la data scrierii acestor rânduri, Goodlawproject adunase mai mult de 300.000 de lire de la peste 7.000 de donatori și organizase prime demersuri strategice în cooperare cu o echipă condusă de un transavocat)[26]; apoi, demersurile de contestare a deciziei în fața Curții Europene a Drepturilor Omului inițiate de primul judecător britanic transsexual care, deși a demisionat anul trecut din funcția de magistrat, a apreciat că Decizia i-a violat drepturile și i-a lăsat onoarea nereperată („left her feeling ‘contained and segregated”);[27] în fine, guvernul laburist însuși, care cochetează cu ideea adoptării unor noi acte normative care să demoleze forța juridică a controversatei Decizii.[28]
3. Sticluța cu otravă
Aș lăsa la o parte atât inventarul controverselor generate de Decizia Curții Supreme de la Londra cât și protestele transnedreptățiților, mai ales c-am tot scris pe subiectul politicilor numite „identitare”[29] și al aberațiilor transsexuale.[30] Ar fi preferabil, mai degrabă, să mă mir de importanța acordată (de propaganda oficială) sexului și preferințelor sexuale ale indivizilor. Cum de a ajuns „identitatea sexuală” să aibă întâietate în fața identității naționale sau religioase, de exemplu? Cum explicăm că, vorbind de „identitate sexuală”, locul de cinste pare ocupat de sexul non-reproductiv? Cum de se face că toaletele publice sunt mai semnificative decât spațiile academice? De ce 8 mii de indeciși cu privire la sexul propriu au prioritate în fața colectivelor de 8 și 18 și 108 milioane de alți „minoritari” (muncitori la șantier, țărani la coasă ori învățători la clasă, ce-or fi ei)? Cum de acceptăm cu toții, juriști și mireni deopotrivă, că drepturile minorităților de transsexuali fac legea și că toată planeta trebuie să ia poziție de drepți în fața capriciilor unor persoane care, până mai ieri, erau calificate ca bolnave psihic și care astăzi bat cu pumnul în masă de răsună toate tribunalele? Chiar am luat-o razna cu toții în fața unei percepții subiective ale unor inși despre ceea ce cred că au sau că ar trebui să aibă între picioare, fără să știe ce-ar trebui să aibă între urechi? Cum de n-a crăpat România când ministerul zis al culturii a girat și-a finanțat un grotesc spectacol trans[31] și cum de n-a explodat mapamondul în fața urâciunii și perversiunii spectacolelor macabre ale deschiderii și închiderii Jocurilor Olimpice de la Paris, dominate de fascinația ideologiilor diavolesc-transumaniste?[32]
Sincer, nu-s competent să răspund la asemenea întrebări. Le-am lansat, retoric, ca provocări pentru dumneavoastră. Intuiesc, însă, că explicația este legată de o zonă ocultă, în care se plămădește un rău satanic al atentatului la chipul divin, al inversiunii duhurilor, al promovării sterilității, al cultivării vulgarității, urâciunii și scabrosului, al mersului pe contra-sens, al sinuciderii colective.
Indiferent de explicație, cred că speranța noastră este într-o revenire la firesc și-ntr-o reasumare a raționamentului din considerentele Deciziei Curții Supreme londoneze: întoarcerea la sensul autentic al termenilor.
Adică o întoarcere la Adevărul Cuvântului.
Sursa foto: https://fm4.orf.at/stories/3047475/
[1] https://www.supremecourt.uk/cases/uksc-2024-0042
[2] https://www.dailymail.co.uk/news/article-14620123/Historic-victory-women-common-sense-Judges-rule-women-defined-biological-sex-Labour-finally-protect-rights.html
[3] https://www.independent.co.uk/news/uk/politics/starmer-trans-women-supreme-court-b2737315.html
[4] https://www.dailymail.co.uk/news/article-14634385/Keir-Starmer-silence-gender-ruling-PM-questions-Labour-resisting-Supreme-Court.html
[5] https://dailysceptic.org/2025/05/06/nicola-sturgeon-refuses-to-apologise-to-women-over-self-id-gender-policy-saying-trans-lives-could-become-unliveable/
[6] https://www.politico.eu/article/germany-moves-closer-gender-change-easier-sel-determination-act-law/#:~:text=German%20lawmakers%20voted%20Friday%20in,251%20against%20and%2011%20abstained
[7] https://dailysceptic.org/2025/05/05/now-will-politicians-admit-they-should-never-have-introduced-the-chaos-of-gender-recognition-certificates/
[8] https://www.instagram.com/p/DIgbowLIoja/?igsh=MTFqMDMzbjI1MXZmeA==
[9] https://www.channel4.com/news/supreme-court-ruling-has-left-me-heartbroken-says-trans-actor
[10] https://www.gbnews.com/news/girlguiding-trans-supreme-court-gender-ruling
[11] https://www.theepochtimes.com/article/9-things-to-know-about-uk-supreme-court-ruling-on-sex-gender-5845559
[12] https://russelldavidsmadworld.blogspot.com/2025/05/publisher-of-woman-womans-own-and.html
[13] https://www.spiked-online.com/2025/04/17/the-hilarious-meltdown-of-men-who-think-theyre-women/
[14] https://www.dailymail.co.uk/news/article-14654673/NHS-trusts-local-councils-DEFYING-Supreme-Court-transgender.html
[15] https://www.dailymail.co.uk/news/article-14677801/JK-Rowling-FUND-womans-case-sue-police-stripe-search.html.
[16] https://www.dailymail.co.uk/news/article-14640573/trans-runners-allowed-compete-London-Marathon.html
[17] https://www.instagram.com/reel/DIhBxpbCMU1/?igsh=MWt0a3kyMTVvYWxvYg==
[18] https://www.spiked-online.com/2025/04/28/is-the-bbc-seeing-sense-on-trans/
[19] https://www.thetimes.com/uk/healthcare/article/resident-doctors-british-medical-association-supreme-court-ruling-biological-sex-krv0kv9k0
[20] https://www.dailymail.co.uk/news/article-14659691/UKs-trans-judge-human-rights-Supreme-Court-woman.html
[21] https://www.dailymail.co.uk/news/article-14659691/UKs-trans-judge-human-rights-Supreme-Court-woman.html
[22] https://europeanconservative.com/articles/news/uk-activist-doctors-lawyers-defy-common-sense-ruling-on-definition-of-woman/
[23] https://dailysceptic.org/2025/04/20/trans-activists-at-london-demo-called-for-terfs-to-be-hanged-and-defaced-seven-statues-including-nelson-mandelas/
[24] https://www.spiked-online.com/2025/04/20/a-trans-activist-temper-tantrum/
[25] https://europeanconservative.com/articles/commentary/the-uk-victory-is-not-the-end-of-the-transgender-culture-wars/
[26] https://goodlawproject.org/crowdfunder/supreme-court-human-rights-for-trans-people/
[27] https://www.dailymail.co.uk/news/article-14659691/UKs-trans-judge-human-rights-Supreme-Court-woman.html
[28] https://europeanconservative.com/articles/news/starmers-trans-u-turn-exposes-labours-gender-chaos/
[29] https://florentintuca.ro/pronumele-dragie-miele/ ; https://florentintuca.ro/all-a-penis-is-is-just-a-large-clitoris/
[30] https://florentintuca.ro/actualizarea-certificatului-de-deces-al-lumii/
[31] https://www.dcnews.ro/concert-cu-transexuali-la-muzeul-national-de-arta-contemporana-turcan-mi-a-intarit-speranta-ministrul-culturii-am-trecut-la-fapte_753820.html
[32] https://www.christian.org.uk/news/paris-olympics-sleazy-opening-ceremony-sparks-international-outrage/
de Florentin Țuca | 23 aprilie, 2025 | Colecția de texte
Așa cum am mai zis-o în repetate rânduri, unul dintre cel mai tari simboluri ale lumii civilizat-euro-atlantice este, după mine, wrestling–ul, ca șaormă cu de toate: spectacol ultra-televizat, plin de sclipiciul mega-reclamelor; fetișizarea corpului și a mușchilor ca deziderat suprem al dezvoltării personale; ideea de cafteală all-inclusive;și, peste toate, mimarea competiției, a confruntării și-a triumfului, ca surogat perfect al simulacrului.[1] Trecerea anilor nu mi-a schimbat părerea: wrestling–ul este cea mai adecvată reprezentare a simulației în care trăim, o lume în care regizorii știu că actorii știu că spectatorii știu că toată lumea știe că este parte la spectacolul mimat, indiferent că spectacolul mimat se numește democrație, meritocrație sau pandemie.
Pe fondul acestei convingeri, n-am fost deloc surprins să aflu că, recent, în Marea Britanie, biserica Saint Peter din Shipley a fost transformată în lăcaș de wrestling („wrestling church”), un sacru ring de bătăi ritualice organizate de Gareth Thompson, fan creștin de box festin. Potrivit acestuia, cafteala simulată este perfecta expresie a luptei dintre bine și rău („wrestling is all about good versus evil”), iar ringul de wrestling este reprezentarea infailibilă a opoziției dintre David și Goliat și, respectiv, Cain și Abel („When I became a Christian, I started seeing Bible stories in the wrestling ring — like David and Goliath or Cain and Abel. I thought, ‘We could tell these stories here‘.”). Ce legătură este între opozițiile David-Goliat și Cain-Abel nu mi-e clar, dar să nu ne încurcăm în detalii. Vorbim, așadar, de un ring de bătaie, fost club de noapte, fostă biserică, devenită astăzi, în acord cu vorbele patronului, o „debandadă organizată” („organised mayhem”), gazdă primitoare a enoriașilor de toate felurile, de la copii entuziaști, la fani tatuat-golani („from excited children to tattooed wrestling fans”). Este, pare-se, un lăcaș post-modern de ultimă generație, upgraded, evident, în care, după o scurtă rugăciune („a short prayer”) urmează două ore de acțiune („two hours of action”), cu credincioși pioși și din priviri lăcrimoși, mesmerizați și încântați de gladiatori-predicatori („with fans cheering and waving foam fingers as wrestlers tumble through the aisles”). Organizatorul spectacolului, patriarh-boxer („preacher and a performer”), cunoscut în mediile academico-angelico-golănești ca Gareth Angel, este adesea văzut purtând chiloți pe care scrie „Roagă-te, mănâncă, luptă și repetă” („Pray, Eat, Wrestle, Repeat”) și și-a clădit cariera, pare-se, sub deviza „Faianța mi-a zidit speranța” („The Rock gave me hope”). (Vă cer clemență pentru traducerile mele nu tocmai à la lettre; îmi mai lunecă penița din cauza evlaviei.) În orice caz, mândru că wrestling-ul l-a ajutat să supraviețuiască și că i-a devenit pasiune („Wrestling helped me survive — and now it’s become my passion.”), Înalt Prea Gladiatorul Thompson a botezat deja 30 de păgâni în chiar primul an de existență și și-a propus două mari obiective: întâi, extinderea bisericii-ring în toată Marea Bringului și, doi, de-o da domnul Bătăuș, într-o bună și celestă zi, înființarea unei biserici proprii, pe râu în joasă, mai trainică și mai frumoasă („Thompson hopes to take Wrestling Church to more cities across the UK and dreams of starting his own church one day”).[2]
Proiectul angelicului Angel nu mă surprinde deloc. Zic asta nu doar pentru că se potrivește mănușă cu simbolistica pe care eu o asociez wrestling-ului, ci și pentru că el se asortează perfect cu alte trei trenduri în vogă ale civilizației occidentale, în general, și ale „creștinismului” anglican, în particular.
Întâi, scăderea alarmantă a interesului și a nevoilor oamenilor pentru cultivarea și grija sufletului și a spiritualității creștine. Potrivit unor statistici de ultimă oră, mai puțin de 2% (doi la sută!!!) dintre englezi frecventează regulat biserica și se bucură de slujbele religioase.[3] Asta și în condițiile în care al lor mare rege și șef al bisericii anglican-„creștine”, însuși Charles al III-lea, a semnat recent un comunicat de celebrare a finalizării Ramadanului, moment salutat ceremonios și de premierul Keir Starmer care a ținut să deplângă vremurile grele pe care le trăiesc musulmanii în Marea Britanie („difficult time for Muslims in the UK” ).[4] Cât despre postul creștin și Sărbătoarea Învierii Mântuitorului, a se omite subiectele, mai ales în comunicate publice, că-s mult prea incorecte politic și-n vădit dezacord cu religia oficială a progresismului woke.
În al doilea rând, însuși termenul de „biserică” pare să fi devenit problematic în sine, cam demodat și arhaic, numai bun de scos din dicționar. Scriam recent că Biserica Anglicană, din dorința de a redeveni relevantă și-n ton cu tonurile („desire to be relevant and modern-sounding”) a inițiat o veritabilă campanie de înlocuire a termenului „church” cu, ce credeți?, „new thing”. Pentru că, prin definiție, biserica este veche și conservatoare, noi trebuie să-i dăm noul ca nou nume și s-o transformăm în club, bar sau, iată, ring de wrestling. Din erezie-n erezie până la pornografie… (Este adevărat că, potrivit dogmei creștin-ortodoxe, eretica biserică anglicană ar trebui pusă-ntre ghilimelele ca „church”, dar asta este o discuție teologică mult prea profundă și mult prea departe de înțelegerea mea, așa că mai bine-mi văd de borșul propriu).[5]
În fine, chiar dacă, la limită, am păstra biserica și slujba religioasă la locul lor, s-ar cere, zic unele voci, o adaptare, o modernizare, o reinterpretare, o găselniță în acord cu progresul științifico-ideologic, ceva de genul combinației între liturghie și exercițiile yoga, exact-exact tipul de combinație promovat de prima femeie-pastor care a predicat într-o moschee norvegiană (Doamne-Doamne, ce exemplu de diversitate, echitate și incluziune, așa ceva mai rar!). Este vorba de Sunniva Gylver, susținătoare a căsătoriilor între persoane de același sex și a „dreptului” la avort, care, ca femeie-pastor, a predicat în cheie yoga în fața regelui Norvegiei.[6]
Carevasăzică, roagă-te, mănâncă, luptă și repetă: wrestling, yoga și credință, rege, bal și pocăință.
[1] https://florentintuca.ro/tot-ce-se-mananca-zboara-vrem-o-tara-ca-afara/
[2] https://indianexpress.com/article/world/englands-wrestling-church-combines-faith-and-fight-9926908/
[3] https://thecritic.co.uk/what-really-makes-us-british/
[4] https://europeanconservative.com/articles/commentary/this-easter-the-church-is-rising-from-the-grave/
[5] https://florentintuca.ro/actualizarea-certificatului-de-deces-al-lumii/
[6] https://www.france24.com/en/live-news/20250226-dreadlocks-and-downward-dogs-oslo-s-new-bishop-takes-unorthodox-approach
