#PeDreptCuvânt cu Pompiliu Diplan, de la Starea de Libertate
Pompiliu Diplan, unul dintre fondatorii Stării de Libertate, mișcare civică lansată în timpul Covid, pentru a proteja drepturile și libertățile românilor, vorbește la #PeDreptCuvânt despre îndoctrinarea din școli, despre avantajele și amenințările Inteligenței Artificiale, despre rolul implicării noastre civice și despre războiul cultural pe care nu ne permitem să-l pierdem.
Câteva idei desprinse din dialogul nostru:
„Orice digitalizare în plan personal ne este folositoare. Dacă pot să vorbesc cu tine pe Telegram privat, ne este folositor; dacă pot să-ți dau o locație, ne este folositor. Dacă pot să-mi dau toate PDF-urile de istoria României, inclusiv documentele Hurmuzachi, să le bag într-un chatGPT personal pe care să-l întreb – când au început otomanii să ia copii din România? – iar el să-mi dea răspunsul, este folositor. Problema e că (digitalizarea n.a.) este o armă. Și este o armă care nu va duce la niciun progres. Va duce la regres. (…) Va fi o armă luată de către bogătani, executată pentru a implementa digitalizare. Transumanismul va fi făcut pentru sclavi; inutilii vor deveni animale, și vor deveni animale controlabile. Cine se amăngește, vorba lui Cristi Niculescu, autorul conceptului de Stare de Libertate, că-și bagă un USB în creier și downloadează melodii de acolo, să înțeleagă că nu se rezolvă lucrurile așa. Aceste USB-uri, sau carduri, sau chipuri, sau orice, nu vor fi pentru binele vostru, vor fi pentru controlul vostru”, spune Pompiliu.
L-am întrebat pe Pompiliu și ce crede că putem face pentru stoparea degradării din învățământ.
„Eu cred că trebuie să ne luptăm, vorba lui Churchill, cu sânge, cu transpirație și cu lacrimi. Să ne luptăm cu ghiarele ca să nu pierdem acest război cultural. E un război cultural care se duce aproape ca dictat de un server. (…) E un război cultural care se duce pe mințile, pe sufletele și pe discernământul copiilor noștri, pe discernământul părinților lor și pe discernământul tinerilor generații, astfel încât să se obțină o pastă amorfă, fără discernământ, care să meargă în ce direcție vor fi manipulați.”
Despre patriotism, Pompiliu a spus că „toți suntem, într-un fel sau altul, mai mult sau mai puțin, patrioți. (…) Eu mă declar naționalist. Adică mă declar ceva mai radical decât patriot. Puțin mai strong, mai puternic semantic încărcat termenul, mai de dreapta. Așa mă declar eu. (…) Cred că naționalismul e un fel de patriotism care dorește să fie consistent. Și care dorește să ducă până la capăt condițiile de implementare a binelui nației sale. Și aceste condiții sunt, de obicei, delicate. Și trebuie tratate cu atenție.”
Ce l-a determinat să se implice – prin Starea de Libertate – în civism?
„(…) Am văzut o oportunitate civico-politică, ca să spun așa. Când am văzut cum toate partidele, inclusiv cele care se doreau a deveni partide și urmau să participe la alegeri, se aliniază în spatele tezelor pandemice, în spatele ipocriziei, dictatorii medicale, în spatele narațiunii papagalicești a Covid-ului, am zis că niciodată n-a fost golul mai mare pentru adevăr, pentru a fi umplut adevărul. Mi-am chemat prietenii acasă, înainte de ziua de 15 mai, când a fost primul protest, și le-am zis că ăsta e un moment în care noi trebuie să fim toți în piață; un moment în care trebuie să începem ceva. Nu mă gândeam atunci ca o să se cheme Starea de Libertate, nu mă gândeam că o să facem structuri, sau că o să facem grupuri de WhatsApp și așa mai departe, dar mă gândeam că trebuie să ne organizăm cumva.”
**
Link-uri utile desprinse din dialogul cu Pompiliu Diplan:
Starea de Libertate: https://www.facebook.com/StareaDeLibe…
Alianța Părinților: https://aliantaparintilor.ro/
Silviu Man, despre idolatria tehnologică: https://matricea.ro/iphone-ipad-idol-…
Indiferent care sunt rațiunile exacte care m-au condus înspre această colecție de texte, sunt conștient că unele dintre impresiile, fotografiile sau părerile cuprinse în ea pot naște controverse. Este foarte posibil ca juristul din mine să fi sărit în apărarea dreptului și altor cauze cu prea multă patimă, punând uneori în argumentație un exces de pasiune, piper și năduf. Acelora care se vor simți necăjiți ori, eventual, contrariați de o asemenea abordare, le cer anticipat scuze și îngăduință, asigurându-i, dacă asta consolează pe cineva, că alter egoul meu jurist mă enervează adesea și pe mine.
***
Opiniile publicate pe acest blog aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă în mod necesar opinia SCA Țuca Zbârcea & Asociații sau a altor entități. Responsabilitatea pentru informațiile și punctele de vedere exprimate revine în întregime autorilor.
