Bolnav de PISD

de Florentin Țuca | 11 aprilie, 2024 | Colecția de texte

Motto:

Tot așa cum „opinia” pro nazistă e interzisă pentru că s-a demonstrat că aduce moarte, ar trebui interzisă „opinia” anti-vaccin. Care nu este o „opinie”, ci o instigare la omor. (Daniel Funeriu, fost Ministru al Educației)^[1]

Despre virusarea libertății de expresie și atacurile sistematice și mondiale la adresa acestui drept fundamental am scris în repetate rânduri.^[2]

Aș reveni astăzi nu ca să repet același bocet, ci ca să mă autodenunț și să recunosc cinstit că m-am îmbolnăvit de ură, o ură chinuitoare și perversă, cinică și vomitivă: ura față de normele ce se pretind „de drept” și care încătușează vorbele sub pretextul combaterii urii. De fapt, nu sunt sigur că boala care m-a cuprins chiar ură se cheamă; ăsta a fost diagnosticul pe care eu însumi mi l-am aplicat, dar, în lumea maladivă în care trăim, nu mai suntem siguri de nimic, boală după boală, până la victoria finală. Aș putea-o numi, mai sofisticat, dezordine-disorder, că tot se poartă termenul, un fel de PISD (post-iubire-stress-disorder), de exemplu. În fine, deși nu sunt convins care-i diagnosticul corect (poate fi, la fel de bine, post-iubire-stres-dezastru), mi-e clar ultimul deranj din întreaga cronologie simptomatologică: greața care m-a cuprins când am aflat, recent, că, dacă mă pune ăla negru să contest cumva teoria lu’ climate-(valutar)-change, mă fac vinovat de, ferească Greta!, discurs generator de ură. Ei bine, dacă așa stau lucrurile, vă rog mult s-o faceți pe psihoterapeutul (că și formula asta-i în mare vogă), să-mi suportați confesiunea și să mă ajutați să-mi regăsesc echilibrul pe care numai dragostea adevărată ți-l poate asigura. Mulțumesc anticipat.

Până să ajung în acest stadiu terminal al bolii, am trecut prin mai multe faze, pe care, cu îngăduința dumneavoastră, Doctore, le-aș inventaria.

1. Amorul

În prima etapă, o tempora!, sănătos-tun și student-tanc, am trăit ceea ce s-ar putea numi iubirea minunată și romantică, dragostea la prima vedere. La prima vedere a Constituției, mi-am zis că ea ar trebui să fie aceea. Cârcotașii au protestat că-i ba prea hâdă și prea șleampătă, ba prea iorgovaniană și prea comunistoidă. Mie, unuia, mi-a plăcut și, tre’ să recunosc, m-am îndrăgostit pe loc, dragoste oarbă, cum se petrece de obicei. Mai ales că ea, draga de ea, venită după vremuri de imense și socialiste privațiuni, îmi garanta libera expresie și mă liniștea că-s pasărea cerului când aș dori să spun ce-mi trece prin cap. Iubitule, îmi zicea ea, „libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă” și mă asigura că „libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”. Impecabil, cristal-clar, beton-armat! Dar aș avea voie, la o adică, să urăsc?, o întrebam. Da, puișor, îmi zicea ea, urăște pe cine și ce vrei, că e omenesc (deși ura semenilor nu sună deloc creștinește). Dar să te abții să îndemni pe alții la vrajbă și să nu inciți „la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă”. Aha, carevasăzică, eu am dreptul să urăsc pe cine poftesc, dar nu am voie să instig ura colectivă împotriva a patru repere mari, late și, foarte important!, limitative: națiuni, rase, clase sau religii. Aha, perfect, draga mea Consty, am înțeles, să trăiți, love you.

Chestia cu ura nu mă preocupa atunci prea tare, întrebam doar din pură curiozitate. În plus, eram mult prea imberb ca să pot urî temeinic. Dar, mă rog, așa erau timpurile. Nici astăzi nu cred că urăsc pe cineva, cu excepția de care pomeneam la începutul spovedaniei. În orice caz, pe atunci nu intuiam că sentimentul ăsta foarte lumesc urma să țină prima pagină a celor mai la modă restricții ale libertății de expresie.

Dar să nu anticipăm… Până să revin cu detalii despre ură și evoluția ei, mă simt, însă, dator cu o a doua mărturisire, care este, cum prevesteam, despre climă, un subiect pe care n-am crezut că o să-l leg vreodată de înjurături și resentimente și, cu atât mai puțin, de Constituție. Cum, însă, nu știi niciodată ce conexiuni îți oferă dadaismul contemporan, răspund provocării: am iubit întotdeauna schimbările climatice aduse de anotimpurile de pe meridianul nostru și nu am simțit niciodată vreo panică generată de înflorirea teilor, încărămizirea frunzelor sau înălbirea munților. Îndrăgostit de iarnă fiind, trebuie să recunosc, însă, că șușotelile legate de „încălzirea globală” mi-au dat ceva fiori fierbinți pe șira derdelușului, dar nu le-am băgat în seamă, convins că nu moare iarna cailor când vrea vara câinilor și că trebuie să fie un rost, bine rostuit, și-n curgerea vremurilor.

Avem, prin urmare, unul lângă altul, două subiecte care, aparent, sunt nucă-n perete: libera expresie și capriciile meteorologice. Și dacă tot trebuie să le punem pe aceeași pagină și să le găsim un numitor comun, atunci închei prima secțiune a confesiunii de față cu mărturisirea că firul roșu care leagă aceste subiecte, în faza romantică a coabitării lor, este iubirea și atașamentul meu pentru ambele; așadar, un menage à trois dictat de conjunctură: să fie liber cuvântul, să ardă soarele, să bată vântul!

2. Amenințările

În faza a doua, Doctore, treburile s-au cam complicat: cuvântul a început să bată nepermis, vântul să ardă fără control, iar soarele, dragul de el, să fie prea liber. În traducere, iubirile față de legitățile naturale ale liberei expresii și liberei vremi s-au văzut tot mai atacate de ideologiile nerăbdătoare ale sfârșitului lumii.

Sunt furtunile dogmatice care vin peste mine cu propunerea de a schimba firul roșu al celor două subiecte și, dacă ar fi să mă iau după ele, iubirea ar trebui înlocuită de temeri și frică. Asta pentru că, potrivit promotorilor acestor orientări ideologice, libera expresie și libera natură sunt cele mai mari pericole existențiale la adresa umanității, în discuție fiind doar ordinea lor din vârful clasamentului.

Astfel, în analiza înțelepților Davosului, libertatea de expresie a devenit, din cauza „riscului dezinformării” și a „discursului de ură”, cel mai mare risc existențial al planetei.^[3] Este o poziție împărtășită de Comisia Europeană care a decis încadrarea hate speech în categoria EU-crimes (infracțiuni de gravitate majoră precum traficul de stupefiante, traficul de persoane și terorismul)^[4]. De altfel, în ultima vreme, mai ales în epoca restricțiilor covidiene, a fost sistematic alimentat un curent de opinie conform căruia n-avem voie să deschidem gura decât dacă vorbele noastre sunt „adevărate” și ștampilate ca „veridice” de diverse autorități administrativ-sanitare, ministerele purității și certitudinii. Orice opinie asupra istoriei, contrară versiunii „oficiale” și „protejate” („protected opinion”) a fost imediat calificată (cum altfel decât?) „conspiraționistă”^[5], iar îndrăznețul care a emis-o a fost, adesea, etichetat drept „terorist intern periculos” („dangerous domestic terrorist”).^[6] Cât despre opiniile încărcate de ură și periculozitatea lor supremă, ceva mai încolo.

Pe de altă, parte, invitat la o emisiune de televiziune australiană și întrebat care este cel mai mare risc care afectează omenirea astăzi, șeful diplomației din țara indispensabilă a planetei a declarat că „provocarea existențială a epocii noastre este schimbarea climatică”, „mai gravă chiar decât războiul nuclear”^[7]. Este o teză care pare susținută, de altfel, și de Secretarul General al ONU: „Schimbarea climatică este deja aici. Este terifiantă, și este numai începutul. Era încălzirii globale s-a încheiat. A venit era fierberii globale […] Ne aflăm pe o autostradă a iadului către infernul climatic, cu piciorul pe pedala de accelerație.”^[8] În acord cu aceste semnale de alarmă, un faimos ierarh britanic pretinde că această „crimă” se anunță mai mare decât oricare din istoria omenirii, mai teribilă chiar decât  Holocaustul^[9], în vreme ce șeful Regatului său, însuși regele, ne avertizează că, „literalmente, nu mai avem timp”, iar „împotriva acestui flagel mondial, nu ne mai rămâne decât soluția războiului”.^[10] Ca să fie treaba treabă, „în recunoașterea catastrofalelor consecințe ale schimbării climatice”, câțiva specialiști de drept internațional au sugerat chiar amendarea statutului Curții Penale Internaționale prin includerea în competențele sale (alături de genocid, crime de război și altele similare) și a „crimelor împotriva naturii”.^[11]

După cum se observă, ne găsim, pare-se, într-o veritabilă competiție pentru titlul de catastrofă supremă, iar orientarea asta nouă îmi dă mari bătăi de cap, Doctore, și cred că tocmai ăsta-i începutul stresului post-iubire. Eu chiar credeam că libertatea de conștiință și de expresie sunt cele mai mari și divine daruri acordate omului și eram încântat și amorezat de felul în care aceste cadouri-principii de drept erau împachetate de a mea Constituție (și, de altfel, de alte mândre legi, convenții și tratate de peste mări și țări); în plus, chiar eram convins că noi iubim natura și ea ne iubește așa păcătoși și vinovați față de ea cum suntem, iar râul și ramul ne vor apăra mereu sărăcia și neamul. Și iată că mă trezesc, dintr-o dată, cu convingerile astea puse în discuție doar pentru că ăia din conducere se joacă de-a „narativul”.

3. Stupoarea

Joaca asta a filantropaților (Margaret Anna Alice) începe să mă enerveze foarte tare, Doctore, iar stadiul al treilea al stres-dezastrului este marcat de o grămadă de nedumeriri, frământări și neliniști. Peste toate aceste simptome, tronează, în toată splendoarea ei, stupoarea în fața tuturor încercărilor lor de a ne convinge că albul e negru și că doi plus doi fac cinci. Și asta în legătură cu ambele subiecte pe care eu le-am legat cu amor roșu și pe care ei le unesc, în tandem, în capul listei de nenorociri globale.

De fapt, ceea ce descopăr și-n acest al treilea stadiu, al bulversării, este un nou numitor comun: cele două „amenințări planetare”, aparent distincte și îndepărtate, își regăsesc proximitatea nu doar în clasamentul mondial al „ororilor”, ci și în efortul propagandistico-lingvistico-juridic de descompunere și recompunere a realității. Iar noua normalitate pe care dumnezeii fără Dumnezeu vor s-o construiască printr-o altă cartă a facerii pare să aibă hate speech-ul și climate change-ul în ADN-ul ei, perechi de bază ale spiralei.

Așadar, să se facă hate speech-ul!… Și, ca urmare a ordinului, ura, ca parte organică a oricărui sistem etic coerent, contraponderea iubirii, a fost întâi desprinsă de acest sistem și s-a acreditat ideea că există lucruri bune de iubit, dar nu mai există lucruri bune de urât (cum ar fi vulgaritatea, sau exhibiționismul, sau pedofilia, sau blasfemia, de exemplu). Pe urmă, ura a fost capturată și izolată în însuși sistemul de norme juridice, în special prin distrugerea conexiunii cu „incitarea”: treptat-treptat, ura a luat fața incitării la ură și a sfârșit prin a-i lua și locul în normele propriu-zise. Apoi, un pas important în direcția „autonomizării” sentimentului eretic a fost făcut prin trecerea în plan secund, terțiar și, apoi, aruncarea în neant, a gravelor instanțieri ale incitării la ură: popoare, clase, religii și rase, cum prevede Constituția mea, de exemplu. Pe urmă, locul acestor repere, pe care le numeam mari, late și limitative, a fost luat de tendința spre nelimitat și infinit: ura-de-orice, ura-absolută, ura-și-atât. Într-o ultimă etapă a facerii, „ura” din limba română și din celelalte limbi ale planetei a fost – triumf suprem al globalizării – înlocuită cu universalul și a-tot-cuprinzătorul hate (în traducere, orice părere contrară versiunii „oficiale” și orice dezacord susceptibil să deranjeze „valori”, fie că-s exprimate prin fapte, ziceri sau gânduri, prin critici, mormăieli sau glume, prin vorbe, tăceri sau râsete, în spații publice, private sau… neutre). Și-uite-așa, dumnezeii au zis, și hate-ul s-a făcut. Și-uite-așa am ajuns, Doctore, la intraductibilele hate speech și hate crime și la întrebarea câte hate-uri o să-mi iau eupentru gândurile de mai sus.

Pe urmă, să se facă și climate change-ul!… Și, ca urmare a ordinului, schimbarea climatică, normala reașezare a respirațiilor naturii, a început, și ea, metamorfoza. Nu-s lingvist sau specialist în semantică, dar avansez presupunerea că punctul declanșator al acestei transformări stă în conotația sugerat negativă a „schimbării”: suficient de vagă, cât să-și fofileze sensurile în fața unei prea precise „încălziri globale”, dar suficient de insidioasă, cât să-ți sugereze că modificarea asta nu-i a bună. Într-o etapă următoare, avem transformarea sintagmei în mantră, expresie a unei imbatabile și indiscutabile dogme științifice și, pe urmă, asocierea ei cu toate nenorocirile și catastrofele (nu întâmplător, Oxford Dictionary a militat pentru înlocuirea ei cu climate emergency, decretat „cuvântul anului 2019”^[12]). Într-un final, cum era de așteptat, a apărut nevoia administrării și gestionării ei prin intervenția tratatelor și a normelor de lege și sancționarea ignorării prescripțiilor ei pe cale jurisprudențială (a se vedea recenta decizie CEDO pe subiect, care consideră nerespectarea politicilor de mediu din Elveția o încălcare a drepturilor omului^[13]). Într-o ultimă etapă a facerii, „schimbarea climatică” din limba română și corespondentul său din celelalte limbi ale planetei a fost – triumf suprem al globalizării – înlocuită cu universalul și a-tot-cuprinzătorul climate change (în traducere, orice schimbare sau preschimbare pe care Partidul o califică drept „climatică”). Și-uite-așa, dumnezeii au zis, și climate change-ul s-a făcut. Și-uite-așa am ajuns, Doctore, la un adevăr științific, betonat cu putere de lege.

4. Dezgustul

După ce-am asistat la toate aceste chinuri ale refacerii și redefinirii și-am dat și de cel de-al treilea numitor comun al celor două existențiale catastrofe, îmi dau seama că frământările continuă. În ultima vreme, trec prin tot soiul de angoase provocate de aventurile lumești ale acestui duet, stări succesive de amărăciune și perplexitate, furie și revoltă, al patrulea fitil comun al celor două bombe.

După ce au decretat, de exemplu, că libertatea de expresie este balaurul prezentului și că hate speech-ul este covidul care stă în calea vacanțelor noastre cu bunicii, primarii societății civil-planetare au decretat că cea mai bună soluție de garantare a liniștii și păcii este botnița. Pentru că vorbirea și scrierea pot dăuna „unității europene”, și „valorilor”, și „democrației”, și „prosperității” mai bine-ar fi să le-ncuiem în beci, cu-n lacăt cu emoticon și zăbrele zâmbitoare. Așa au ieșit la iveală tot soiul de invenții normative, doctrinare și de jurisprudență, rele de arhivat în tomuri întregi, dar, din care, selectez la nimereală câteva exemple:

• introducerea în legislația britanică a unor norme speciale privind așa-numitele „incidente legate de ură” („non-crime hate incidents” – „NHCI”) care prevăd derularea de anchete pentru orice acuzații „legate de ură”, situație care a generat constatarea că principiul „ce nu este interzis expres este permis” va fi înlocuit cu regula că „orice îți displace poate fi ilegal”^[14];
• înăsprirea legislației canadiene prin adoptarea a tot felul de aberații și introducerea noii prevederi privind arestarea preventivă a unor persoane suspectate că, atenție!, ar putea comite, în viitor, hate crimes^[15];
• adoptarea în Scoția a unei noi, extrem de aspre și nocive legi (Hate Crime Act), în vigoare de la 1 aprilie, care, printre altele, încurajează cenzura și auto-cenzura, recompensează delațiunea, prevede aplicarea ei retroactivă pentru anumite situații (mesaje postate pe rețele „de socializare” înainte de intrarea ei în vigoare, dar neșterse după această dată), reglementează într-o manieră foarte vagă acțiunile calificate ca hate speech și le sancționează chiar dacă ele constau în afirmații efectuate în interiorul propriei locuințe sau în alte medii private (abrogarea celebrei prevederi care acorda imunitate supremă conduitei din propriul dormitor – așa numita excepție „dwelling defence”)^[16];
• introducerea unor inovații în legislația irlandeză care au ca efect schimbarea sarcinii probei de la acuzator la persoana acuzată de hate speech, aceasta din urmă având datoria, conform acestor amendamente normative, să probeze că nu a avut intenția să defăimeze (proba unui fapt negativ fiind imposibilă, cum până și studenții în drept știu)^[17];
• abandonarea abordărilor conservatoare din țări ca Polonia prin înăsprirea regimului sancționator al persoanelor care se fac vinovate de hate speech împotriva persoanelor din minoritatea LGBT^[18];
• hărțuirea unei figuri bisericești din Finlanda și acuzarea acesteia de hate speech pentru simplul fapt că s-ar fi opus ca biserica să sponsorizeze o paradă LGBT, invocând, în sprijinul poziției sale, argumente extrase din Sfânta Scriptură^[19];
• calificarea ca hate speech a oricăror rugăciuni publice, lecturi din Biblie sau discursuri de popularizare a învățăturilor creștine în anumite jurisdicții^[20];
• promovarea unor acuzații de hate speech absolut ridicole, cum ar fi aceeaîmpotrivacelebrului Roger Waters pentru costumația purtată în cadrul unui spectacol^[21] sau a unui politician care, într-un discurs public, ar fi folosit termenul „persoană colorată”, și nu „persoană de culoare”^[22];
• înăsprirea cenzurii sub diverse forme, una dintre cele mai hilare fiind inventarea și promovarea statutului de „expert în ură”^[23];

Cât despre climate change, este și el un capitol al istoriei contemporane care, cu uluitoare viteză, își revendică locul ca ramură distinctă a numeroase științe, deopotrivă: mediu, geologie, geografie, istorie, economie, drept etc., dar și psihologie și medicină. Nu m-ar mira ca, mâine, cursul ăsta să fie predat ca atare și la academia de muzică, dar, sper, la secțiunea de dezacorduri, dizarmonii și note false. Din păcate, nu este loc și nici spațiu pentru evocarea miilor de analize și studii, serioase și temeinice, care invalidează concluziile catastrofice și avertismentele apocaliptice ale acestei pseudoștiințe. Pentru cei interesați, trimit doar la câteva sinteze.^[24]

În actualul context, mă limitez doar la câteva exemple din noianul de cazuri care, Doctore, îmi sparg capul, îmi tulbură vederea și-mi crapă timpanele:

• încercarea de a pune semnul egalității între această „catastrofă”, care presupune „intervenție urgentă” și maladii, epidemii sau pandemii susceptibile să aibă același rezultat și să reclame tratamente imediate, de unde și sugestia British Medical Journal ca Organizația Mondială a Sănătății să declare „schimbarea climatică drept o urgență de sănătate publică” („climate change a public health emergency”)^[25];
• tentativa de a explica decese subite și diverse maladii, prin înlocuirea cauzelor adevărate ale acestora (cum ar fi tratamentul genetic experimental pe bază de ARNMessenger) și boala numită, atenție!, „climate change”^[26] (un exemplu relativ celebru fiind diagnosticul aplicat unui ciclist care a suferit atac de cord „din cauza încălzirii climatice”, deși accidentul avusese loc la 8 dimineața și la 22 de grade Celsius^[27]);
• sugerarea de amendamente în nomenclatorul maladiilor moderne, cum ar fi „anxietate climatică” („climate anxiety”) susceptibilă să „îngrozească” tinerii și să-i facă să se simtă „triști, speriați, anxioși și neputincioși” („The impact of green terror inflation is dire. It is terrifying the young, giving rise to a new malady of <<climate anxiety>> that is making people feel <<sad>>, <<afraid>>, <<anxious>> and <<powerless>>”)^[28];
• promovarea unor conexiuni între climate change și alte ideologii sau teorii în vogă, cum ar fi, de exemplu, struțocămila numită climate hesitancy, plagiatoare a conceptului vaccine hesitancy și pusă pe seama, nu râdeți!, „masculinității toxice” (autorul perlei fiind un doctor care se recomandă ca „expert de gen specializat în masculinitate și schimbări climatice” („a gender expert specialising in masculinity and climate change”)^[29];
• publicarea de teorii care dintre care mai bizare, inclusiv prin mijlocirea unor agenții precum Reuters, conform cărora „schimbarea climatică” afectează profund bunăstarea prostituatelor (sau prostituaților?) „transgender” din Indonezia^[30];
• identificarea unor soluții de combatere a acestei urgențe planetare precum: instituirea unei „eco-dictaturi”, conform unei analize publicată de departamentul de cercetări al unei celebre instituții financiare^[31]; sponsorizarea la nivel instituțional a unor „avorturi climaterice” („climate abortions”) „pentru salvarea planetei”^[32]; unirea destinului cu o persoană mică de înălțime, de unde „șansa” de a avea urmași „din ce în ce mai scunzi și mai ecologici”^[33]; uciderea a 200.000 de vaci irlandeze, văzute ca principalele responsabile pentru „schimbarea climatică”^[34]; și, dacă niciuna dintre aceste propuneri nu-și va demonstra eficiența, ar rămâne să facem apel la soluția salvatoare oferită de celebra Jane Fonda: arestarea și întemnițarea bărbaților albi, principalii vinovați pentru „catastrofa climatică”.^[35]

5. Greața

Și uite, Doctore, după toate stările și frustrările pe care ți le-am evocat, am ajuns în ultima fază a dezordinii și stresului post-iubire care mă tulbură. Repet, diagnosticul mi l-am aplicat singur, rezultat al unui efort foarte modern și monden de introspecții, auto-cunoaștere și dezvoltare personală. Așadar: rinită alergică la ezitarea climatică; bilă toxică, rezultat cert al masculinității omonime; comportament sexual compulsiv în preajma damelor mignone, motivat de scopul urmașilor scunzi, salvatori ai planetei; tristețe, sperietură, anxietate și neputință în fața propunerii de arestare a bărbaților decolorați, anunțată de Jane Fonda. Peste toate însă, așa cum vă preveneam la începutul confesiunii, o stare de profundă greață.

Iar greața asta, cireașa de pe tort (tort liability), m-a doborât relativ recent, când am aflat că, dacă îndrăznesc să pun la îndoială teza climate change, atunci îndoiala asta este sinonimă cu hate speech și risc să fiu luat în cătarea Centrului pentru Combaterea Urii Digitale (Center for Countering Digital Hate).^[36] Ea, greața, s-a întreit când am aflat că ura nu este doar o simțire-sentiment, ci poate fi și, iată!, „digitală”; s-a înșeptit când am descoperit, apoi, că o asemenea sentință este bazată pe un raport realizat de un model de, cum altfel?, inteligență artificială, numit prin acronimul CARDS (Computer-Assisted Recognition of Climate Change Denial and Skepticism); și s-a înzecit la auzul noii categorii de hate speech de care mă fac vinovat: New Denial (un fel de Nouă Contestare), adică punerea la îndoială a vinovăției omului pentru climate change și exprimarea neîncrederii în soluțiile pentru combaterea acestei realități „apocaliptice”).^[37]

Cert este că, din greață-n greață, am ajuns la două revelații: prima, că lehamitea asta este, iată, al cincilea punct de legătură dintre hate speech și climate change; și, a doua, că interzicerea contestării fluctuațiilor meteorologice a fost precedată și, din păcate, va fi urmată de alte ură-interdicții și că orice spui, gândești și simți ar putea fi, în viitor, stigmatizat ca fiind erezia hate (hate-speech, hate-thought sau hate feeling, după caz).

Un singur lucru pare să rămână însă, la liber, Doctore: ateismul și posibilitatea de a simți, gândi și spune că-l contești și că-l urăști pe Dumnezeu, visul suprem al întunecatei și tenebroasei lor nopți.

Simt și nădăjduiesc, însă, că, în curând, apar zorile și că, pe strada noastră, se va face, totuși, lumină.

^[1] https://www.activenews.ro/stiri/Fost-ministru-al-Educatiei-Opinia-anti-vaccin-trebuie-interzisa-prin-lege-tot-asa-cum-opinia-pro-nazista-e-interzisa-pentru-ca-s-a-demonstrat-ca-aduce-moarte-165712

^[2] https://florentintuca.ro/inot-intr-adevar-in-jurul-lumii/ ; https://florentintuca.ro/dovedeste-taci-sau-mars-la-puscarie/ ; https://florentintuca.ro/era-o-senina-si-friguroasa-zi-de-aprilie-si-ceasurile-bateau-ora-13/

^[3] https://jonathanturley.org/2023/01/18/sulzberger-disinformation-in-the-most-existential-problem-facing-the-planet-today/

^[4] https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/policies/justice-and-fundamental-rights/combatting-discrimination/racism-and-xenophobia/extending-eu-crimes-hate-speech-and-hate-crime_en

^[5] https://off-guardian.org/2022/08/10/the-bbcs-unvaccinated-undisclosed-conflicts-of-interest-part-2/

^[6] https://vigilantlinks.com/2022/09/white-house-press-secretary-declares-if-you-arent-mainstream-you-are-a-terrorist/

^[7] https://www.activenews.ro/opinii/Zmeii-arunca-Buzduganul-Ni-se-pregateste-o-Plandemie-Incalzista-–-Sa-i-zicem-Celsius-23-183497.

^[8] https://www.activenews.ro/externe/Secretarul-General-ONU-Era-incalzirii-globale-s-a-incheiat-urmeaza-Era-Fierberii-Globale-VIDEO-183433

^[9] https://www.theguardian.com/uk-news/2021/nov/01/justin-welby-apologises-for-likening-climate-threat-to-nazis

^[10] https://www.youtube.com/watch?app=desktop&v=kCSWSpRaXfM

^[11] https://english.ahram.org.eg/NewsContent/50/1204/478506/AlAhram-Weekly/Opinion/Climate-change-and-international-law.aspx

^[12] https://languages.oup.com/word-of-the-year/2019/#:~:text=Climate emergency is defined as,environmental damage resulting from it; https://languages.oup.com/word-of-the-year/2019/

^[13] https://www.activenews.ro/externe/Scenariul-COVID-se-repeta-Bunicile-Gretei-au-deschis-Cutia-Pandorei-Climatice-188641?fbclid=IwAR3N1L0EXkWRJ1iQ07za_nlXQAR-3r2qcZ6two55do7XxWw2k5KGZsQaC_s_aem_ASkT-a-uN_5_eGNVMCH-0fudTrvdYM4_TH2cTljoiXTDs7E7tiPFkqE1jpSQxy0M8AFhvic7Riwmk8bxzmw-E2-N

^[14]  https://dailysceptic.org/2024/04/04/its-not-just-scotland-britain-is-no-longer-a-free-country/

^[15] https://thespectator.com/topic/justin-trudeau-orwellian-online-harms-bill/

^[16] https://www.spiked-online.com/2024/04/04/why-we-must-be-free-to-hate/#google_vignette

^[17] https://vigilantlinks.com/2023/04/coming-to-a-country-near-you/

^[18] https://unherd.com/newsroom/poland-pushes-ahead-with-hardline-hate-speech-law/

^[19] https://www.spiked-online.com/2022/12/21/when-did-it-become-a-crime-to-say-men-cant-be-lesbians/

^[20] https://thepeoplesvoice.tv/trudeau-praying-in-public-reading-aloud-from-bible-is-hate-speech-to-be-severely-punished/

^[21] https://www.theguardian.com/music/2023/may/26/berlin-police-investigate-roger-waters-nazi-style-uniform-pink-floyd-concert

^[22] https://donaldjeffries.substack.com/p/sticks-and-stones-and-hate-speech

^[23] https://www.americanthinker.com/articles/2023/07/the_realities_of_hate_speech.html

^[24] https://corbettreport.com/flashback-woowoo/; https://www.spiked-online.com/2024/04/08/gretas-class-war/ ; https://countrysquire.co.uk/2024/04/08/heresy/

^[25] https://www.bmj.com/content/368/bmj.m797

^[26] https://off-guardian.org/2021/11/09/the-first-climate-change-diagnosis-is-here-it-will-not-be-the-last/

^[27] https://www.dailymail.co.uk/news/article-12325657/When-super-fit-cyclist-Andrea-Sechi-collapsed-died-heart-attack-Sardinia-weekend-instantly-blamed-global-warming-despite-8-30am-just-22C-DAVID-JONES-investigates-people-fuelling-climate-hysteria.html

^[28] https://www.nature.com/articles/d41586-021-02582-8

^[29] https://www.independent.co.uk/climate-change/sustainable-living/climate-crisis-toxic-masculinity-environment-b1956739.html

^[30] https://www.independent.co.uk/climate-change/news/indonesian-transgender-climate-change-bandung-b2522422.html#comments-area

^[31] https://www.dbresearch.com/PROD/RPS_EN-PROD/PROD0000000000513730/Konzept_#_19:_What_we_must_do_to_rebuild.PDF?undefined&realload=9mhJ7nvOHaeegI8pdxCvfIxlOM4gukxbxDlq3jZ/uczhgXvSOouKOvrcSkW0r8no

^[32] https://expose-news.com/2023/07/09/eco-fascism-is-coming-to-the-fore/

^[33] https://www.activenews.ro/opinii/Articolul-anului-2023-a-aparut-deja-Cupleaza-te-cu-cineva-SCUND-ca-sa-salvezi-Planeta-178716?fbclid=IwAR1hpJRgV3FWgfeIgRc6J-Zx99BpHWT-OnrQFFmkPl0JnXfC1NNmv4PP8Mc

^[34] https://www.lewrockwell.com/2023/07/gary-d-barnett/the-asinine-insanity-of-the-climate-change-c02-hoax-kill-the-cows-to-save-the-earth/

^[35] https://www.dailymail.co.uk/news/article-12134249/Jane-Fonda-calls-men-arrested-jailed-blames-white-men-climate-crisis.html

^[36] https://counterhate.com/

^[37] https://counterhate.com/research/new-climate-denial/

Pronumele, dragie miele

de Florentin Țuca | 20 martie, 2024 | Colecția de texte

Despre agresiunile postmodernității globaliste le adresa ordinii divine, a realității și a sensurilor ei am scris în numeroase ocazii^[1]. Într-o recentă intervenție pe subiect, am oftat din cauza insistentelor dinamitări ale semnificațiilor naturale și autentice ale cuvintelor și rosturilor justiției.^[2] Nici bine că mi s-a înecat amarul inversiunilor semantice promovate de așa-zisele „politici de gen”, c-am dat, zilele trecute, de câteva știri care mi-au reactivat greața în fața corectitudinilor ideologice.

Prima, despre o tânără mamă care, plimbându-și cu trufie odrasla de nici doi ani la o defilare pride-curcubeu, i se adresa insistent acesteia cu pronumele they și invita cu nedisimulată satisfacție pe alți mândri și diverși genderi să-i urmeze exemplul pedagogic. Repet, vorbim de o fetiță în căutarea primilor pași, plimbată prin mulțimea de diverși și incluzivi ca exemplu de afirmare și precoce asimilare a nonconformismelor „de gen”.^[3]

A doua știre, despre un colonel „transgender” din armata americană, care încuraja folosirea pronumelor „alese” în „autoidentificarea” și „autopromovarea” persoanelor „trans”, ca semnal de optimism militar și garanție a viitoarelor – așa cum se aude! – „victorii pe frontul de luptă”.^[4]

În fine, abia ce-mi făcusem câteva idei despre așezarea în text a acestor gânduri despre revoluția lexicală (și morală!) prin pronumele „alese”, c-am dat peste o altă știre menită să deturneze serios această insurecție înspre noi culmi. Este bomba conform căreia „un grup de activiști queer propune introducerea unei noi terminații pentru cuvintele din limba română, <<x>>, care să înlocuiască genurile gramaticale masculin/ feminin.” O asemenea inițiativă este văzută de promotorii săi ca „modalitate de acceptare a persoanelor care nu se asociază niciunui sex și de înțelegere mai bună a acestora” și ca mijloc de „demasculinizare a limbii române”.^[5] Mama mia, mama meu, mamx! Asta da știre bombx! O să revin asupra ei, evident, la paragraful potrivit.

Până atunci însă, mă întorc la primele două exemple. Ele, descoperite la interval de o zi, mi-au amintit de multe altele, adunate în ultima vreme ca să le pun pe foc (1). Flăcările aprinse de cazuistica asta riscă să alimenteze, însă, un incendiu mai vast, pornit să pârjolească repere fundamentale pe calea unor intervenții normative (2) sau a unor inovații  lexicale (3) și să instaureze o veritabilă tiranie a excepțiilor și, finalmente, a aberațiilor, confuziilor și nonsensurilor, bun prilej să-l înmulțim pe x cu zero (4).

1. A trecut întâi o boare, pe deasupra viilor, și-a furat de prin ponoare candoarea copiilor (și mușchii spahiilor)

N-am în mapă argumente de istoric sau sociolog, dar cred că tăvălugul ideologiilor și politicilor „de gen” a fost pornit cumva (ca tehnică de manipulare, desigur) de imperativul „toleranței”; este teza inoculată în mințile individuale și în psihicul colectiv că trebuie să fim mai buni și mai îngăduitori cu aceia care nu sunt ca noi și care, teoretic, s-ar înscrie într-o diversitate de opțiuni legate de sexualitate: atracția față de persoane de același sex, înclinația identificării nu cu un sex determinat biologic, ci cu un „gen-construct social”, dezvoltarea și promovarea unei întregi culturi (literatură, muzică, film, modă, divertisment) centrată pe libertatea „opțiunii de gen” și „fluiditatea genurilor”, acceptarea crescândă în zona normalului și a decenței a unor apucături patologice precum pedofilia etc. Unul dintre elementele componente ale acestei noi culturi a post-modernismului psihologic este tot mai invocata nevoie de înțelegere și empatie în legătură cu opțiunea identificării prin pronume „alese” (he/she/they/ze/xe și altele), care se vrea, de altfel, tema principală a prezentei schițe de jurilingvistică.

Primele pe scenă au apărut persoanele adulte care s-au identificat cu unul dintre „genurile” din spectrul nelimitat al „fluidității” și pentru care, dintr-o dată, pronumele „clasice” ale persoanei a treia (el, ea, ei, ele) au devenit demodate și complet nepotrivite în raport de complexitatea noilor simțiri. Este motivul pentru care categoria gramaticală a pronumelui personal s-a cerut îmbogățită cu noi invenții.

Au urmat la rând, cum era de așteptat, copiii, ținta preferată a tuturor experimentelor toxice din zona „identității de gen”. De exemplu (un exemplu dintre sute), conform Departamentului Educației din Pennsylvania, copiii se pot identifica ei înșiși ca „transgender” încă de la vârsta de trei ani (!!!) și-și pot alege pronume după preferință (numite și neo-pronume), precum „ne, ve, se/zie, xe”, pe care profesorii sunt datori să și le însușească întocmai pentru a evita eventuale „confuzii”. („In addition to the traditional pronouns (he/him, she/her, they), some people prefer to use gender-neutral pronouns, such as ne, ve, ze/zie and xe.  If you don’t know a student’s preferred personal pronoun, it’s always best to ask.”)^[6]

Politica „alegerii” pronumelor preferate a fost, apoi, adoptată și în alte spații publice, precum băncile, unele dintre ele solicitând funcționarilor să poarte ecusoane la vedere cu pronumele „ales” înscris pe ele, pentru evitarea „confuziilor de gen” („accidental misgendering”), o politică internă într-atât de fermă încât orice client care se declara în dezacord cu ea era invitat să-și închidă conturile la banca respectivă.^[7] În mod similar, pentru asigurarea unui „spațiu sigur” („safe space”) persoanelor „transgender” și „non-binare”, politica lui they, ze ori xe înscrisă pe piept a fost adoptată și în numeroase locații comerciale^[8] și spitale^[9], ca gest de simbolică supunere în fața directivelor ideologiei woke.

Mai mult decât atât, această politică a avansat și în domenii precum armata sau marina, în care, până mai ieri, dominant era – pe drept cuvânt – spiritul virilității masculine. Cum prioritățile au suferit o radicală schimbare și în acest domeniu, se pare că nu combativitatea, dârzenia și eroismul ar trebui să reprezinte atuurile principale ale unui veritabil militar sau marinar, ci gentilețea și gingășia cu care aceștia respectă „genul” și neo-pronumele preferat, „simțit” de camaradul său (sau camarada sa, ori camrara se). Mărturie în acest sens stau numeroase analize pe subiect, instructaje scrise sau materiale video pe post de ghid care, toate, insistă pe importanța utilizării în armată a unui limbaj „incluziv”, a „pronumelor adoptate” și a „etichetei politicoase”. În plus, militarii sunt instruiți cu maximă grijă să nu-și preseze colegii să-și dezvăluie „genul și pronumele ales”, câtă vreme aceștia din urmă s-ar putea afla în proces de „căutări și descoperiri interioare” („The Navy also warns staff against pressuring an individual to disclose his or her gender pronouns, saying that colleagues may still be in <<the process of discovery>> and not yet ready to provide this information”.)^[10] În ciuda convingerii tragicomice a ideologilor de serviciu care promovează aceste politici în scopul „întăririi forței militare” („the shift to more neutral language will help improve the fighting force’s <<lethality>>”)^[11](!), ele reprezintă, în fapt, – și nu este cazul să detaliem – expresia tristului colaps actual al însăși definiției și misiunii armatei.^[12]

Zona contra-terorismului nu putea, nici ea, rămâne insensibilă în fața seducătoarelor pedagogii woke care invită vigilenții spioni britanici să folosească steagul curcubeu și semnătura din e-mail cu indicarea neo-pronumelui adoptat, zie ori ey, ca expresii a unei atitudini civice „responsabile și corecte”.^[13] (Dacă stau bine să cuget, o atare strategie diversionistă nu-i de colea, pentru că ar fi în măsură, cred, să creeze serioase confuzii în rândul teroriștilor; grupul Divertis ar fi demonstrat-o mai bine, cred.)

Peste toate domeniile care au trecut la noua religie a pronumologiei tronează, însă, industria divertismentului, iar numeroase celebrități și influențări din lumea show-bizz-ului au trecut fără prea mari ezitări în tabăra lui they-them și zie-ey. De altfel, biserica Hollywood a și lansat relativ recent un film care se intitulează They/Them (cu Kavin Bacon în rol principal), o imensă mizerie woke ce nu se sfiește să promoveze, alături de dogma pronumelor, și simbolistica îndoctrinării orchestrate de elite, inclusiv pe calea controlului mintal.^[14]

În paralel cu toată această evoluție, a fost pregătit cu grijă și semnalul care să vină din partea clasei politice și economice. Așa se face că președinți și vicepreședinți de țară, prim-miniștri și parlamentari, șefi de partide și businessmeni celebri au apărut în fața oamenilor-spectatori-la-circ-și-bâlci și și-au devoalat identități „alese” una-și-una. Nu contează că unii dintre ei sunt trecuți bine de vârsta străbunicilor sau că nu știu pe ce lume, pe ce podium ori pe ce scară de avion se află. Tonul emfatic cu care ei își prezintă propria identitate învelită în pronume, face irelevantă identitatea pronumelui „ales” cu sexul biologic; ceea ce contează este valoarea de declarație politică a acestei „opțiuni” și girul acordat noii religii lingvistic-revoluționare: da, proștilor, de azi înainte, puteți să fiți ceea ce pretindeți că sunteți.^[15]

Iar luarea în răspăr a acestei pretenții – o să vedem în cele ce urmează – este pe cale să devină o veritabilă blasfemie.

2. Domnul, devenit „crud și inacceptabil”

Posibilitatea „alegerii” pronumelui personal pentru propria „identificare” n-a rămas în stadiul de simplă opțiune sau jonglare ludică a unor inovații lexicale. Nu-nu-nu!, ea se vrea, transferată, pe nesimțite, în zona drepturilor subiective, adică a acelor atribute ale individualității care reclamă respectarea lor ca atare de către terți, cu riscul aplicării sancțiunilor disciplinare, contravenționale sau penale în caz de nesupunere. De altfel, în multe locuri ale „lumii civilizate” există (sau se află în pregătire) norme care să consacre o asemenea forțată reajustare de moravuri.^[16]  În alți termeni, trăim vremuri în care ifose, exhibiționisme și capricii ale unor minorități ajung să se transforme în literă de lege, iar ignorarea lor, în veritabil sacrilegiu.

Celebra scriitoare britanică JK Rowling, de exemplu, a ajuns o persoană indezirabilă pentru „comunitatea LGBTQ” datorită îndrăznelii de a numi „bărbat” un bărbat care se pretinde femeie doar pentru că s-a castrat și a apelat la serviciile unui „designer de vaginuri”. Cutezanța asta a fost imediat calificată drept „grotescă transfobie”^[17], „misgendering”^[18] și chiar infracțiune („JK Rowling has definitely committed a crime”).^[19]

Replica autoarei lui Harry Potter a fost foarte promptă și tăioasă, ea susținându-și cu fermitate poziția că a-i spune „bărbat” unui bărbat este nu misgendering, ci gendering, adică recunoașterea unui adevăr și unei realități biologice.

Tot de misgendering a fost acuzat și guvernatorul republican al statului Virginia, Winsome Earle-Sears, care a „îndrăznit” să se adreseze cu apelativul „sir” unui bărbat care „se identifica” femeie. O asemenea îndrăzneală a fost calificată „blasfemie”, iar cuvântul „domnule”, „crud și inacceptabil” („S-word was <<cruel and unacceptable>>”).^[20]

Pentru refuzul de a i se adresa unui student „trans” cu apelativul they, un profesor din Irlanda a fost suspendat din funcție, exclus din școală și, pentru încăpățânarea de a-și exprima public atașamentul pentru dogma creștină și refuzul de a da curs acestei pretenții „contrare gramaticii, științei și moralei”, s-a trezit arestat și inculpat.^[21] Sancțiunea excluderii din școală a fost aplicată și unui tânăr profesor de matematică din orașul Oxford care, adresându-se unor eleve cu elogiul well done girls, a călcat grav pe bec, întrucât n-a luat în considerare dorința unei fete din respectivul grup de a fi considerată băiat. Scuzele lui n-au fost acceptate, iar omisiunea de a folosi pronumele „ales” de respectiva fetibăiețel a fost considerată o atitudine „lipsită de demnitate și respect”. Potrivit relatărilor presei, sărmanul profesor mai are de așteptat până în 2025 când ar putea să facă apel împotriva deciziei și să solicite revocarea excluderii.^[22]

Foarte emoționantă și tristă este povestea extrasă din presa americană a unei nonagenare care, după șase decenii de voluntariat National Multiple Sclerosis Society, s-a văzut exclusă din comunitate pentru „crima” de a fi ignorat politica pronumelor „alese”, pe care a calificat-o un „nonsens cap-coadă”.^[23] Mda, se pare că, în linie cu războiul declarat de China anilor ’60 „vechilor idealuri” și celor „patru vechituri” („vechi idei”, „vechi culturi”, „vechi tradiții” și „vechi obiceiuri” – „war on the <<four olds>> – old ideas, old culture, old customs and old habits”^[24]), America de astăzi pare să fi devenit, ea însăși, no country for old men.

O asemenea concluzie pare confirmată de un recent sondaj de opinie, conform căruia 44% dintre membrii generației Millenials (vârste între 25-34 de ani) sunt în favoarea sancționării penale a „erorilor” în utilizarea pronumelor „alese”(„favor criminal charges for people who use the wrong pronouns for others or so-called <<misgendering>>”).^[25]

În plus, această optică este împărtășită și de forurile regulatoare ale mediului academic occidental. Astfel, potrivit unui ghid al Universității Colorado, nesocotirea pronumelui „ales” ar reprezenta nu doar un act de opresiune, ci o veritabilă formă de violență împotriva aspirantului de gen respectiv („choosing to ignore or disrespect someone’s pronouns is not only an act of oppression but can also be considered an act of violence”).^[26] De altfel, în foarte multe școli din Statele Unite, asemenea bâlbe sunt ridicate la rang de abateri disciplinare serioase („serios misconduct”)^[27] sau chiar infracțiuni („felonies”) sancționabile cu închisoare până la 5 ani și amendă până la 10.000 de dolari.^[28] Mai mult, în statul Michigan, conform legislației în vigoare, simpla utilizare a pronumelui „greșit” pare prezumată în mod absolut ca „generatoare de anxietate”, considerată „discurs instigator la ură” și, deci, având ca efect automat un sentiment de teroare și teamă („it will be a felony hate crime with up to five years in prison or a $10,000 fine for causing protected classes to <<feel terrorized, frightened, or threatened>>, regarding gender identity or sexual orientation”).^[29]

3. Haideți să transformăm limba în ceva „ludic, drăguț și drăgălaș”

Se pare însă că, oricât de sever se arată regimul sancționator evocat exemplificativ mai sus și oricât de tare ar fi împinsă spre prioritățile de top ale ideologiei „de gen” și spre subiectele fierbinți ale agendei, tema pronumelor personale „alese” nu pare capabilă, prin ea însăși, să dinamiteze întru totul logica gramaticii, a biologiei și a bunului simț moral. Asta, cel puțin, deocamdată… Este motivul pentru care ea se folosește de tot soiul de proptele, strigă după diverse ajutoare și cheamă la rivuluție toată frunza și toată iarba „diversității de gen”.

Prima care sare-n ajutor este deja celebra campanie de eliminare din dicționar a cuvântului „femeie” pentru că ar fi ori imposibil de definit, ori prea puțin „incluziv”, ori prea „transfobic”.^[30] După cum se știe, în locul acestui termen au fost sugerate mai multe opțiuni „corecte politic”: „persoane care pot fi însărcinate”, „persoane cu uter”, „persoane cu menstruație” și alte asemenea aberații. Pe măsură ce dezbaterile pe subiect au devenit tot mai aprinse, s-a ajuns la concluzia că nici aceste eufemisme nu-s tocmai riguroase de vreme ce – nu-i așa? – și bărbații pot avea ciclu, pot alăpta și pot rămâne gravizi, pardon, gravix. Motiv pentru care s-a făcut apel la alte ajutoare.

Așa se face că o a doua bine-venită intervenție este sugestia adoptării unor inovații lexicale care să neutralizeze complet genurile masculin și, respectiv, feminin. Gata!, este musai ca ele să dispară definitiv pentru că, fiind opuse, adunarea lui plus cu minus dă întotdeauna zero. Iar o propunere venită din direcția asta aparține chiar lui Michelle Obama, fosta primă doamnă, sau prima fostă doamnă, sau doamna fostă primă, nu mi-e clar cum ar suna corect politic. Indiferent cum însă, she / they a sugerat ca, în locul demodatului și discriminatorului cuvânt women, să folosim womxn, grație plusului de „genderfluiditate” a acestuia din urmă.^[31]

În aceeași logică se înscrie și propunerea românească de care pomeneam în debutul acestei intervenții: „folosirea terminației în <<x>>, care să înlocuiască terminațiile genizate pentru substantive, adjective sau pronume”. Conform acestei propuneri, „utilizarea formei cu <<x>> are mai multe funcții. Pe de-o parte, deschide posibilitatea unui limbaj mai incluziv pentru persoane pe spectrul non-binar, care se identifică în afara genului masculin sau al celui feminin. În același timp, este o propunere de formă neutră care nu e, automat, masculină. Dacă, în mod <<standard>>, în limba română folosim <<grupul de prieteni>> atunci când nu știm genurile persoanelor din grup, am putea folosi, în loc, <<grupul de prietenx>>, ca formă neutră, care include și persoanele non-binare din grup.” Conform promotorilor acestei idei, „Nimeni nu știe toate răspunsurile. Toțx învățăm și putem învăța unx de la altx.”. „Există limbi care au mai multe cuvinte cu <<x>>, dar în română e mai puțin comun. Nici acum nu știu dacă m-am obișnuit pe deplin cu folosirea lui”, zice tânărul Alex-Alexxxx, „dar îl folosesc mai des față de cât îl foloseam în trecut”. Conform unei alte pledoarii, „Pe lângă caracterul său ludic, jucăuș, drăgălaș, <<x>>-ul are și puterea de a deranja puțin, de a fi disonant, de a ne opri din fluxul gândirii, de a ne opri din ceea ce citeam și de a ne opri din ceea ce voiam să spunem. Și poate fi benefic uneori să ne oprim și să ne întrebăm atunci când vedem pentru prima oară un <<x>> într-un text: oare pentru cine este pus acolo sau ce scop are?” Închei seria argumentelor inovatoare cu teza Mariei: „Mie mi se pare importantă explorarea lingvistică și gramaticală a diferitelor moduri de a sparge binaritatea de gen. Asta mi se pare că face <<x>>-ul, dar nu cred că e singura variantă. Mi se pare important să căutăm mai multe variante. De exemplu, eu am încercat să fac asta: uneori combin terminațiile masculine cu cele feminine și le pun pe amândouă deodată, cum am scris într-un basm la început: <<dragie miele>>, folosind și <<i>> și <<e>>.” ^[32]  În fața acestei avalanșe de argumente, rămân, recunosc, fără replică. Dragie miele, propunerea-i complex, sufixul x mă lasă perplex.

O altă practică de eliminare a genurilor masculin și feminin și de transformare a tuturor substantivelor în neutru o întâlnim în Germania, un spațiu creativ prin excelență când vine vorba de… uniformizare. Este jurisdicția în care Gendersprache, practica transformării substantivelor și încadrării lor în genul neutru, a fost instituționalizată în importante zone din sectoarele public și privat. Concepută inițial să fie mai atentă cu femeile, această practică a devenit ulterior parte a agendei de instituționalizare a ideologiei „transgender”. În 2019, de exemplu, orașul Hanovra pare să fi impus, potrivit presei, utilizarea limbajului neutru în toate comunicatele oficiale, unul din mijloacele folosite fiind asteriscul „gender star”, plasat în interiorul substantivului cu menirea de a arăta că respectivul cuvânt se referă la bărbați, femei și persoane „non-binare”, deopotrivă (de exemplu, Bürger*innen, adică „cetățeni”).^[33] De altfel, potrivit unor opinii, Germania are în pregătire una dintre cele mai extreme legislații „trans” din Europa, în această jurisdicție fiind permisă „schimbarea genului” de la 14 ani (fără vreo justificare medicală legată de „disforia de gen”), în condițiile în care și cărțile de identitate oficiale includ trei opțiuni („masculin”, „feminin” și „divers”). În plus, alarmantă este și adoptarea de norme care impun sancțiuni penale pentru „deadnaming”, nechibzuința de a numi o persoană „trans” prin invocarea „vechiului” nume al acesteia.^[34] Că tot vorbim de Germania, nu mă pot abține să evoc exemplul primei femei șef de post din Poliția Berlinului care, supărată că funcția are în denumire un substantiv masculin (der Polizeipräsident), a aruncat la coș opțiunea de a alege varianta feminină (die Polizeipräsidentin) și s-a decis pentru varianta neutră, Polizei Berlin, adică, pe românește, Poliția Berlin.^[35]

O sectă specială desprinsă din cultul pronumologiei, care vine, la rândul său, să dea un plus de vigoare curentului, este subcategoria neo-pronumelor reprezentată de pronumele de tip substantiv-self. The Times le definește „un cuvânt preexistent… folosit pe post de pronume”. Pronumele de tip substantiv-self pot face referire la animale (bun/bunself, kitten/kittenself, bee/beself) sau chiar la personaje fantastice (vamp/vampself, prin/cess/princess/princesself). Cu alte cuvinte, un pronume de tip substantiv-self nici măcar nu trebuie să reflecte faptul că ești o ființă umană; dacă identitățile sexuale nu mai sunt expresii ale sexului biologic, atunci nimic nu pare a împiedica o persoană să se identifice ca fiind de sex opus, fără sex, de ambele sexe sau ca fiind element non-uman, de exemplu, animal, obiect, personaj fictiv sau concept abstract.^[36] Printr-o asemenea optică, se pare că ne încadrăm în suprema încercare de abolire a genului („gender abolitionist”).^[37]

O altă mână de ajutor oferită politicilor de neutralizare a genurilor care-mi sare-n ochi este un ghid al Universității din Ontario, conform căruia studenții ar cam trebui să evite discuțiile despre sexul animalelor și să le numească, pe toate, la grămadă, cu they și them ca nu cumva să ofenseze bietele necuvântătoare^[38]. Carevasăzică, dacă genurile oamenilor trebuie să se comprime-ntr-unul singur, și anume neutru, neutre să fie și dobitoacele. În temeiul acestei indicații, o afirmație precum „băiat cuminte” („good boy”) cu referire la un câine ar fi insuficient de „trans-inclusivă” și, deci, de evitat.^[39] Prin urmare, să mergem în pădure, / Să căutăm they veverițe și xe ren / Să culegem them fragi și ve mure / Și să fim corecți politic, gen.

Ajunși la acest punct, cred că a venit vremea să ne tragem oleacă răsuflarea. După ce-am trecut cu tăvălugul peste atâtea forme de diferențiere și-am ajuns la un numitor comun neutru, fie că vorbim de oameni, fie că vorbim de animale, ce Dumnezeu ne mai rămâne să neutralizăm? Cum „ce Dumnezeu”?!… Este simplu, chiar pe… Dumnezeu. Asta o zice însăși biserica, dacă biserică se numește the Church of England, conform căreia ar cam trebui să nu ne mai referim la Cel de Sus zicându-I „El”, preferabilă fiind utilizarea unor „formule de gen-neutru”.^[40]

4. Lumea, gata să-și ia lumea-n cap

Cazuistica și teoriile evocate mai sus ar fi, cred, suficiente prin ele însele ca să las prezentul text fără vreo concluzie. Ele atestă o tristă inversiune axiologică: ceea ce până mai ieri era considerat decent, ori valoros, ori frumos, ori cu sens, astăzi devine bun de azvârlit la gunoi; în mod similar, ceea ce în trecut era calificat drept vulgar, ieftin, detestabil sau execrabil se cere, astăzi, ridicat la rang de rugăciune. În jargonul de specialitate britanic a fost și inventată o expresie care să numească această inversiune: to queer something (identificarea aspectelor subversive ale unui fenomen – în special, sexual subversive – și ridicarea lor la rang de normă). Este inversiunea care, conform lui Rod Dreher, ne plasează într-o „tiranie a excepției” în temeiul căreia orice idee, subiect sau practică pe care suntem invitați să le celebrăm provin din periferie și-au fost tratate, mai mereu, ca marginale.^[41]

Vrăjiți de potențialul revoluționar al acestei inversiuni, unii semeni de-ai noștri au ajuns, iată, să vrea queerăsturnarea lumii pe dos: să-i falsifice istoria, să-i rescrie morala, să-i storneze limbajul, și să joace cuvintele-n x și zero, întru perfectă și imediată neutralizare.

Dar lumea, lumea cum reacționează? Lumea aceea a copiilor veseli și inocenți, a femeilor frumoase și cochete, a bărbaților netoxici și virili; lumea aceea a poveștilor de iubiri romantice și de fapte de eroism; lumea aceea a poeziei, și literaturii și teatrului scrise și vorbite în cuvinte minunate și cu sens; lumea aceea, aceea de cândva, unde este?

Deocamdată, lumea aceea a rămas, la figurat, fără grai. Necazul este că, dacă mai tace mult, riscă să rămână fără grai și la propriu.

^[1] https://florentintuca.ro/lasati-copiii-in-pace/;  https://florentintuca.ro/lasati-copiii-in-pace-partea-a-doua/; https://florentintuca.ro/lasati-copiii-in-pace-iii/

^[2] https://florentintuca.ro/profu-de-la-drept-si-penisul-ei/  

^[3] https://modernity.news/2024/02/29/watch-mother-forces-15-month-old-baby-to-use-they-them-pronouns-at-gay-pride-event/

^[4] https://www.dailywire.com/news/air-force-academy-highlights-transgender-officer-at-leadership-summit

^[5] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/asociatiile-lgbt-cer-modificarea-limbii-romane-prin-introducerea-formei-neutre-de-gen-cu-x-la-finalul-cuvintelor-2722625

^[6] https://www.americanthinker.com/blog/2022/08/pennsylvania_department_of_education_says_threeyearolds_should_have_their_preferred_pronouns_honored.html

^[7] https://off-guardian.org/2022/08/21/this-week-in-the-new-normal-43/.

^[8] https://www.spiked-online.com/2022/06/29/no-one-should-be-forced-to-declare-their-pronouns/

^[9] https://www.dailymail.co.uk/news/article-12351779/EXCLUSIVE-NHS-staff-tell-patients-preferred-pronouns-create-safe-space-transgender-people.html

^[10] https://freebeacon.com/national-security/pride-month-heres-how-the-navy-is-training-sailors-on-proper-gender-pronouns/

^[11] https://freebeacon.com/national-security/u-s-forces-ordered-to-stop-using-gender-pronouns-to-improve-lethality/

^[12] https://www.americanthinker.com/blog/2022/06/in_a_crisisridden_era_the_us_navy_focuses_onpronouns.html

^[13] https://www.spiked-online.com/2023/01/18/the-home-offices-pronoun-police/

^[14] https://vigilantcitizen.com/pics-of-the-month/symbolic-pics-of-the-month-08-22/ 

^[15] https://www.americanthinker.com/blog/2022/07/thank_goodness_weve_finally_learned_kamala_harriss_pronouns.html

^[16] https://en.wikipedia.org/wiki/Gender_Recognition_Act_2004#:~:text=The Gender Recognition Act 2004 enables transgender people to apply,recognition in the acquired gender. https://en.wikipedia.org/wiki/Gender_Recognition_Act_2004

^[17] https://news.sky.com/story/jk-rowling-trans-newsreader-india-willoughby-calls-comments-by-harry-potter-author-grotesque-transphobia-13087709

^[18] https://www.mirror.co.uk/3am/celebrity-news/jk-rowling-misgenders-loose-women-32277094

^[19] https://www.dailymail.co.uk/news/article-13169651/jk-rowling-trans-india-willoughby-reported-police.html

^[20] https://www.spiked-online.com/2024/03/06/jk-rowling-and-the-tyranny-of-preferred-pronouns/#google_vignette

^[21] https://nypost.com/2022/09/06/teacher-enoch-burke-jailed-over-trans-pronouns-flap/

^[22] https://dailysceptic.org/2023/05/23/teacher-who-misgendered-pupil-banned-from-profession/

^[23] https://talk.tv/top-stories/49725/fran-itkoff-pronouns-ms-society-america

^[24] https://www.spiked-online.com/2020/06/10/this-has-become-a-neo-maoist-war-on-the-past/#google_vignette

^[25] https://www.newsweek.com/misgendering-should-crime-according-millennials-1813178

^[26] https://www.colorado.edu/cisc/pride-office/lgbtq-resources/pronouns

^[27] https://jonathanturley.org/2023/05/11/just-nuts-history-professor-suspended-for-passing-out-candies-marked-hehim-and-sheher/

^[28] https://vigilantlinks.com/2023/07/in-michigan-you-may-now-spend-5-years-in-prison-for-using-the-incorrect-pronouns/

^[29] https://www.americanthinker.com/articles/2023/07/cancel_culture_a_tool_of_leftist_tyranny.html

^[30] https://florentintuca.ro/all-a-penis-is-is-just-a-large-clitoris/

^[31] https://www.spiked-online.com/2022/06/11/the-linguistic-war-on-womankind/

^[32] https://cutra.ro/catre-o-limba-romana-mai-queer-forma-neutra-de-gen-cu-terminatia-in-x/?fbclid=IwAR0CKHdbbd3SqDYDDGwUSDBCEqZ0mRqLKC4IB0IV09MNcFckfZ9yGDtEvTo

^[33] https://www.dw.com/en/city-of-hanover-overhauls-gender-language-usage-in-official-texts/a-47188002

^[34] https://www.spiked-online.com/2022/08/14/germany-has-succumbed-to-trans-mania/

^[35] https://www.spiked-online.com/2022/10/30/germany-is-a-world-leader-in-wokeness/

^[36] https://tribuna.us/cum-ameninta-pronumele-preferate-transgender-libertatea-oamenilor/

^[37] https://www.nytimes.com/2021/04/08/style/neopronouns-nonbinary-explainer.html#:~:text=Noun-self%20pronouns%20can%20refer,Innit/Innits/Innitself

^[38] https://news.uoguelph.ca/guides/style-guide/inclusive-language/gender-sexual-orientation-disabilities-ethnicity/#:~:text=A note about animals: Animals,queen bee left her hive. https://news.uoguelph.ca/guides/style-guide/inclusive-language/gender-sexual-orientation-disabilities-ethnicity/

^[39] https://www.spiked-online.com/2024/01/22/does-your-pet-identify-as-trans/

^[40] https://www.theguardian.com/world/2023/feb/07/church-of-england-to-consider-use-of-gender-neutral-terms-for-god

^[41] https://roddreher.substack.com/p/signs-of-a-diabolic-age