Care sunt principalii „inamici" ai culturii române de azi? | Claudiu Florian, Pe Drept Cuvânt #61
/
RSS Feed
Share
Link
Embed
Claudiu Florian a venit la #PeDreptCuvânt.
Licenţiat în Germanistică la Bucureşti, Magister în Ştiinţe Umaniste Interdisciplinare în Limba Germană, la Bucureşti, şi în Istorie Contemporană, la Bielefeld, Germania, Claudiu Florian a fost angajat în Ministerul Afacerilor Externe, a fost atașat cultural și de presă la Ambasada României de la Berlin, a fost colaborator al Ambasadei României la Berna, fost director al biroului Institutului Cultural Român de la Berlin și fost director adjunct al biroului Institutului Cultural Român de la Londra.
Am vorbit cu Claudiu Florian, autor al volumului „Vârstele jocului. Strada Cetăţii" (Cartea Românească), pentru care a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură (2016), despre tezaurul cultural cu care România iese în lume, despre criteriile de selecție a operelor pe care Institutul Cultural Român le promovează în străinătate, dar și despre priceperea cu care ne mai promovăm azi în lume.
L-am întrebat pe Claudiu Florian care sunt principalii „inamici" ai culturii moderne, cu ce arme (și cu șanse?) luptă gardienii culturii noastre împotriva acestor „inamici", cum a evoluat (sau involuat) percepția vesticilor – mai ales a germanilor și englezilor – cu privire la România și la români, cum să ne uităm la istoriografia „oficială", dar și cum anume se scrie istoria și ce să citim în recentele propuneri de rescriere a istoriei Europei?
Care sunt principalii „inamici" ai culturii române de azi? | Claudiu Florian, Pe Drept Cuvânt #61
/
RSS Feed
Share
Link
Embed
Claudiu Florian a venit la #PeDreptCuvânt.
Licenţiat în Germanistică la Bucureşti, Magister în Ştiinţe Umaniste Interdisciplinare în Limba Germană, la Bucureşti, şi în Istorie Contemporană, la Bielefeld, Germania, Claudiu Florian a fost angajat în Ministerul Afacerilor Externe, a fost atașat cultural și de presă la Ambasada României de la Berlin, a fost colaborator al Ambasadei României la Berna, fost director al biroului Institutului Cultural Român de la Berlin și fost director adjunct al biroului Institutului Cultural Român de la Londra.
Am vorbit cu Claudiu Florian, autor al volumului „Vârstele jocului. Strada Cetăţii" (Cartea Românească), pentru care a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură (2016), despre tezaurul cultural cu care România iese în lume, despre criteriile de selecție a operelor pe care Institutul Cultural Român le promovează în străinătate, dar și despre priceperea cu care ne mai promovăm azi în lume.
L-am întrebat pe Claudiu Florian care sunt principalii „inamici" ai culturii moderne, cu ce arme (și cu șanse?) luptă gardienii culturii noastre împotriva acestor „inamici", cum a evoluat (sau involuat) percepția vesticilor – mai ales a germanilor și englezilor – cu privire la România și la români, cum să ne uităm la istoriografia „oficială", dar și cum anume se scrie istoria și ce să citim în recentele propuneri de rescriere a istoriei Europei?
Care sunt principalii „inamici" ai culturii române de azi? | Claudiu Florian, Pe Drept Cuvânt #61
/
RSS Feed
Share
Link
Embed
Claudiu Florian a venit la #PeDreptCuvânt.
Licenţiat în Germanistică la Bucureşti, Magister în Ştiinţe Umaniste Interdisciplinare în Limba Germană, la Bucureşti, şi în Istorie Contemporană, la Bielefeld, Germania, Claudiu Florian a fost angajat în Ministerul Afacerilor Externe, a fost atașat cultural și de presă la Ambasada României de la Berlin, a fost colaborator al Ambasadei României la Berna, fost director al biroului Institutului Cultural Român de la Berlin și fost director adjunct al biroului Institutului Cultural Român de la Londra.
Am vorbit cu Claudiu Florian, autor al volumului „Vârstele jocului. Strada Cetăţii" (Cartea Românească), pentru care a primit Premiul Uniunii Europene pentru Literatură (2016), despre tezaurul cultural cu care România iese în lume, despre criteriile de selecție a operelor pe care Institutul Cultural Român le promovează în străinătate, dar și despre priceperea cu care ne mai promovăm azi în lume.
L-am întrebat pe Claudiu Florian care sunt principalii „inamici" ai culturii moderne, cu ce arme (și cu șanse?) luptă gardienii culturii noastre împotriva acestor „inamici", cum a evoluat (sau involuat) percepția vesticilor – mai ales a germanilor și englezilor – cu privire la România și la români, cum să ne uităm la istoriografia „oficială", dar și cum anume se scrie istoria și ce să citim în recentele propuneri de rescriere a istoriei Europei?
Tiberiu Soare: Dacă nu mai auzi vocea interioară care te îndrumă, înseamnă că urci pe muntele greșit | Pe Drept Cuvânt #60
/
RSS Feed
Share
Link
Embed
Dirijorul Tiberiu Soare a venit la #PeDreptCuvânt.
Tiberiu Soare este dirijorul principal al Operei Naționale din București, dirijorul principal al Ansamblului de Muzică Nouă Profil, conferențiar Universitar Doctor al Universitătii Naţionale de Muzică Bucureşti, colaborator de nădejde al Fundației Calea Victoriei și autor al volumelor „Pentru ce mergem la operă” și „Nouă povestiri muzicale”.
Pe lângă toate astea, Tiberiu Soare este un miliardar spiritual care, cu mare generozitate, ne-a oferit din bogăția lui spirituală și culturală într-un dialog pe care n-am să-l uit prea curând.
Am vorbit cu Tiberiu despre cele două chemări pe care le-a simțit încă din tinerețe, cea a zborului și cea a muzicii, despre diferența dintre cei care au o chemare și cei care sunt trimiși aici pentru ceva anume, despre statutul de vedetă pe care el l-a avut la Conservator, dar și despre principala misiune a unui dirijor: aceea de a înțelege partitura. Poate că de aici i se trage și apetitul „de-a înțelege ceva din ce se întâmplă aici”.
Cu gândul la tinerii de acasă, l-am întrebat pe Tiberiu cum poți ști dacă ești pe drumul cel bun, dacă ai dat curs chemării tale sau, dimpotrivă, o ignori, l-am întrebat despre diferența dintre originalitate și autenticitate, despre valoarea stării de mirare în formarea unui artist.
Am mai vorbit cu Tiberiu Soare, care a dirijat și orchestrele Filarmonicilor din Braşov, Craiova, Satu Mare, Ploieşti, Constanţa, Bacău, Botoşani, Orchestra de Cameră Radio şi Orchestra Naţională Radio, și despre interesul pentru muzica bună în vremuri dominate de gălăgie, despre impactul „cancel culture” în muzică și în celelalte arte, sau despre rolul meritocrației într-o lume îmbolnăvită de diabet cultural.
