Mulțumesc, Cațavencii, pentru șansa acestui interviu, publicat inițial aici: https://www.catavencii.ro/florentin-tucacit-despre-previziunile-despre-mari-valuri-de-infractionalitate-ele-cred-eu-se-vor-adeveri-din-pacate/

Fondatorul Casei de avocatură Țuca, Zbârcea & Asociații, avocat de succes și moldovean cu umor acid, pe care-l știu și poate-l știți și din textele critice publicate în Dilema veche,își hrănește optimismul cu porții consistente de scepticism. Florentin Țuca a inventat conceptul „jurisprudență afectată de viruși” apropo de ce se întîmplă pe la noi de vreo lună încoace.

Cristian Teodorescu:Ce face o mare casă de avocatură la vreme de pandemie?

Florentin Țuca:La mine la Moldova se zicea nu “mare casă”, ci “cas-cea-mare”, da-s dispus să mă dau și cu muntenii…Așadar, “casă” fiind, ea jubilează că n-are treabă cu virușii (virușii nu violează case, ci doar blocuri, blocuri operatorii). “Mare” fiind, se dă rotundă în fața unor microbi minusculi. În general, bricolează virtual tot soiul de proiecte și proiecții, încearcă să răspundă la tot felul de e-provocări, caută soluții, se “distanțează” cu amărăciune de propriul trecut și se pregătește să facă din “noua normalitate” un client prietenos, și devotat, și bun platnic. Atîta doar că ne cam sperie cum va arăta prietenia și fidelitatea “noii normalități” și nu prea știm cîți bani o să mai aibă ea în portofel.

C.T.:Dar Justiția, care poartă masca pe ochi?

F.Ț.:Și-o strînge la ceafă cu ambele mîini: și cu dreapta care a zvîrlit sabia, și cu stînga care a abandonat balanța. Închizîndu-se în Palat și în sine, porți închise pentru toată lumea, fără deosebire de rasă, sex și cont în bancă, Justiția se dovedește, în sfîrșit, imparțială. Și, prin gestul ăsta disident, ea are șansa de-a genera un consens național: în fața Justiției cu mască, toată lumea va accepta unanim că ea nu există. Armonie perfectă, comuniune garantată.

C.T.:Ce legi încalcă românul în perioada asta nenorocită?

F.Ț.:Întîi, legea gravitației: românul nu cade, ci se descurcă. Pe urmă, legea conservării masei substanțelor, nimic nu se pierde, totul se transformă: românul vrea, în mod sistematic, să probeze contrariul și să demonstreze că poate pierde pe linie, și patriotism, și suveranitate, și morală, și tradiții, și drepturi, și libertăți, și școli, și biserici, și păduri, și autostrăzi-criminale-în-serie-de-vipere. Ar mai fi încălcarea legii conservării energiei, energie consumată românește în tot soiul de non-dezbateri, non-subiecte și nonsensuri. La coada listei de încălcări sînt legile firii, încălcate de unii români pe motiv c-ar fi edictate de Firea.

C.T.:Dacă, Doamne ferește, mă trezesc acum cu o amendă care mi se pare abuziv aplicată de doamna Poliție, ce fac?

F.Ț.:Uau, complexă întrebare… Întîi și-ntîi, premisele ei. Unu: de ce “Doamne-ferește?”, întreb eu cu returul. De ce nu “Doamne-ajută”?Să pape și bugetul național ceva pentru ca, prin ricoșeu, să putem spera și noi că am putea visa să păpăm ceva în viitor, cîndva, din acest buget zis “național”. Doi, dacă vă “treziți acum”, asta ar putea să însemne că, pînă la deșteptare, ați dormit, de unde și riscul sancțiunii contravenționale pentru lipsa de vigilență. Și trei, de ce “doamna Poliție” și nu “domnu’ Poliție” sau, mult mai corect politic, “persoana Poliție”? Vreți cumva să insinuați că doamnele ar fi obsedate să controleze tot, să sancționeze mereu și sînt înclinate să comită abuzuri?…Aveți grijă – v-o zic ca jurist–, cu întrebarea asta riscați o acuzație de discurs sexist și o reclamație la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.Revenind la chestiunea în sine, în caz că vă “treziți” cu amendă, sunați la orice casă mare de avocatură, oricare (puteți merge pe criteriul ordinii alfabetice ori prin tragere la sorți) și, după ce asistenta o să-mi facă legătura, o să vă dau în grija unui avocat meseriaș.

C.T.:Ce se va întîmpla cu amenzile de cîte 20.000 de lei date unora care n-au după ce bea apa?

F.Ț.:Or să intre în Cartea Recordurilor la capitolul “Abuzuri”, în manualul de drept contravențional la secțiunea “Jurisprudență afectată de viruși”, în bibliotecă pe rafturile SF și-n înțeleciunea populară ca materie primă pentru bancuri cu milițieni. Și, cînd 20.000 de lei o să însemne prețul unui pachet de țigări, or să fie, probabil, la limită, fumate– pardon, plătite.

C.T.:Pînă acum durau mult procesele. Uneori cu anii. De-aici încolo cum credeți că va fi?

F.Ț.:Situația se va îmbunătăți, pentru că vor dura cu deceniile, fapt îmbucurător dacă e s-avem în vedere prognozele recente referitoare la riscul creșterii șomajului în rîndul avocaților. În plus, grație transferului lor în spațiul digital – regatul imaginilor, etichetelor, aparențelor, feeling-urilor și like-urilor –, deși durata litigiilor se va înzeci în realitatea terestră, în mediul virtual noi vom jubila cu impresia scurtării lor. Deh, evaluarea duratei pe bază de senzații. Vom trăi cu convingerea că ele durează exact atît cît să citești “Azi e ziua lui Costică, zi-i că te gîndești la el”, gen.

C.T.:Ce e prudență justificată și ce e abuz în măsurile pe care le-a luat Puterea ca să ne apere de coronavirus?

F.Ț.:“Prudența justificată” intervine atunci cînd arestul la domiciliu îl împiedică pe criminal să coboare în stradă și să comită alte nenorociri, iar “abuz” este cînd arestatul la domiciliu n-a comis nici o infracțiune. Cît despre protecția împotriva coronavirusului prin baricadarea în case, am mari rezerve și, dacă tot vorbim de defensivă, eu unul aș prefera să mă apere Duckadam.

C.T.:În comparație cu alte țări europene, cum vi se par măsurile de urgență luate la noi?

F.Ț.:Cam la fel: planificate atent, aplicate coerent, aplaudate de arestați, elogiate de presă, ovaționate de imnuri naționale și canțonete în balcoane, puse în practică cu grija ca primele arestate la domiciliu să fie convențiile drepturilor omului și Constituțiile naționale.

C.T.:Unii prevăd mari valuri de infracționalitate după ce ne vom întoarce la normal. Ce părere aveți?

F.Ț.:La “normal” nu cred că ne mai întoarcem, iar cînd mă gîndesc la “noua normalitate”, mă năpădesc doar gînduri negre. Cît despre previziunile despre “mari valuri de infracționalitate”, ele, cred eu, se vor adeveri, din păcate. Nu m-ar mira însă ca unul dintre aceste valuri să lovească însăși fabrica de panică și de coronaviruși, indiferent cum s-o chema, unde s-o afla, ce isterii colective sau viroze o mai meșteri și indiferent dacă această fabrică ar fi o realitate sau doar o metaforă.