Imensa victorie a lui Novak mi-a mângâiat sufletul. Descătușarea lui de final descătușare la propriu s-a numit pentru că, timp de un an și mai bine, încătușat a fost. Îl sechestraseră o gașcă de psihopați care și-a trimis, azi, în tribune, un reprezentant de seamă,...

Atunci, în acel martie carantinat și-mbotnițat, când planeta a intrat în vrie și umanitatea a fost trimisă în congelator, primele-și-adevăratele drepturi care ne-au fost expropriate, fără justă și prealabilă despăgubire, au fost nu șansa de a călători în Zanzibar...

Cu ceva vreme în urmă - nu spui și nici nu vreau să-mi amintesc când anume, că mi-e greu s-accept trecerea timpului - îi trimiteam Dariei mele dintr-a patra-a-cincea, o dată la două-trei zile, pe e-mail, câte o temă-lucrare de control din partea lui Don Trandafir....

Nu, nu, vă rog să nu-mi săriți în cap: ideea de a o folosi în titlu îmi aparține, însă zicerea ritmată de mai sus nu-i a mea. Este a unui faimos medic calificat în „vaginoplastii”, care a participat recent la o conferință „de specialitate” organizată de Duke...

Recent, prietenul Lucian Bercea, reputat profesor universitar și apreciat decan al Facultății de Drept din Timișoara, mi-a transmis provocarea de a scrie un text pe marginea unei imagini alese liber. Eseul în cauză ar urma să fie publicat, alături de alte texte...

Novac Djokovic has won many trophies in his life, but the most valuable and shiniest is his latest: the hearts of millions of people. It is a trophy he has won in an equally fierce, exhausting, dramatic and breathtaking battle in which he overcame not the usual...

Novac Djokovic a cucerit multe trofee la viața lui, însă cel mai valoros și mai strălucitor este ultimul: inimile a milioane de oameni. Este trofeul câștigat într-o finală crâncenă și epuizantă, dramatică și spectaculoasă deopotrivă, în care el a învins nu rivalii...

Motto: Mintea fără de adăpost (homeless mind) este astăzi regula. Sunt foarte mulți cei care ar vrea să se întoarcă la vremurile în care nebunia care ne cotropește acum nu exista, să evadeze din vârtejul conștiinței fragmentate în care lumea ni se înfățișează...

Când, acum ceva vreme, ne-au dat cu cârpa peste față și ne-au obligat să ne mascăm și zâmbetul, și respirația, puțini dintre noi și-au imaginat că botnița asta ne va sufoca și libertatea de expresie, atâta cât mai rămăsese din ea, moft demodat al epocii...

Provocat să tratez subiectul raportului dintre cultură și drept, recunosc că primul gând s-a oprit la revoluția culturală a zilelor noastre și la umărul pus de sistemul de drept în susținerea ei. Și, în continuarea acestui gând, îmi amintesc că revoluția culturală...