Îngrozit de statisticile tot mai „alarmante” despre periculozitatea virusului ucigaș în serie, caut întruna soluții de protecție suplimentară și complementară aceleia oferită de spălarea mâinilor, „carantinarea” cărților și strănutul în „plica cotului”. Din fericire, am dat relativ recent peste un set de instrucțiuni adiționale extrem de interesante, menite să ne ofere mai multă apărare în fața agresiunii regatului lui Covid al 19-lea: norme de igienă a actului sexual. Așadar, potrivit recomandărilor administrației canadiene de la British Columbia Center for Disease Control, în vederea diminuării riscurilor de virusare a propriilor organisme ar fi util ca, în timpul actului sexual, partenerii să poarte mască de protecție, să adopte poziții care nu presupun atingerea fețelor sau sărutul, să respire mai cu grijă și să prefere sexul virtual aceluia real (anacronic și vetust, de bună seamă). De asemenea, în temeiul principiului că cel mai de încredere, mai tandru și mai seducător partener sexual pe care ți-l poți dori și pe care-l poți visa ești chiar tu însuți, visătorule, masturbarea este întotdeauna o soluție mai la înde-mână prin comparație cu acuplarea sau coitul, invenții mult prea perverse și, în contextul dat, septice și, deci, riscante. Dacă totuși, la limită, se întâmplă să cădeți în ispita practicii spurcate a sexului în doi, atunci ar fi de preferat soluția intromisiunii printr-o gaură-n perete, special concepută în acest scop (așa numita „glory-hole„)[1].
Salut cu extremă încântare aceste instrucțiuni și mă bucur tare mult că factorii de decizie (fie ei factori canadieni) se gândesc mereu la binele și la sănătatea noastră. Mai mult – deh!, apucături de jurist – găsesc că ele – instrucțiunile – ar merita transpuse și în legislația noastră care, grație unei eventuale implementări, ar avea șansa deplinei armonizări cu acquis-ul internațional în materie de sex. Rezultatul ar putea fi unul extrem de util, o lege cuprinzătoare care să normeze, printre altele, separat de instrucțiunile evocate mai sus, și alte aspecte ale unui domeniu atât de important pentru viața noastă (dar, iată, ignorat atâta amar de vreme de forurile legiuitoare) cum ar fi: numărul precis al contactelor sexuale pe care la poate avea un individ pe an, numărul și felul pozițiilor sexuale permise (grupate pe categorii de vârstă), obligativitatea ca toate contactele sexuale să se deruleze în fața unor camere video conectate la serverul Direcției de Sănătate Publică și, mai ales, ca-n orice lege care se respectă, sancțiunile penale în caz de încălcare a prescripțiilor respective.
Și, ca avocat obișnuit (și obligat) să-mi sistematizez susținerile, aș putea pleda în favoarea unei asemenea inițiative legislative cu mai multe argumente.
Întâi, ea ar fi extrem de coerentă cu recentele politici mondiale și naționale de normare a relațiilor interumane. În contextul decretării „distanțării sociale” ca imperativ al vieților noastre cotidiene, al impunerii burkăi ca simbol al noii științifice religii și, nu în ultimul rând, al transferului în virtual al întregului real (de la educație și justiție până la nunți și înmormântări), transplantul instrucțiunilor menționate într-un text de „lege a sexului în timpul covidului” ar apărea extrem de natural.
Pe urmă, câtă vreme dreptul și-a asumat recent misiunea de a ne proteja de infecții prin reglementarea detaliată a tuturor aspectelor care țin de „igiena respirației”, a procedurilor de „termometrizare” a oamenilor și de „carantinare” a bunurilor, a rânduielilor de pe platourile de filmare[2] și a jocului de baschet-fiecare-jucător-cu-mingea-lui[3], nu mi se pare deloc deplasat ca el să normeze și raporturile sexuale care, și stricto și lato sensu,sunt, nu-i așa?, relații și raporturi, în definitiv, sociale.
De altfel (și-acuma trec la argumentul trei), la noi în Oceania, sexul face deja obiectul unor reglementări de principiu. Sexul „corect” înseamnă, de exemplu, orice formă de sex acceptată de linia doctrinară a partidului, în scop de procreare, fără plăcere fizică din partea femeii[4]. În plus, cum Oceania s-a integrat ea însăși în Minunata Lume Nouă, reglementarea relațiilor sexuale a intrat, cumva, și ea, într-un minunat nou registru: un capitol de norme privind procrearea și un altul, mult mai bogat, pentru reglementarea promiscuității, a jucăriilor sexuale pentru copii, a sexului lipsit de afecțiune și a acuplării fără nici un sens în afara delirului hedonistic[5]. Cred că tocmai în această ultimă perspectivă s-ar încadra perfect și fetișul pornografic reprezentat de glory-hole, garanția infailibilă a sexului fără amor, cu parteneri aleși fără discriminări de rasă, naționalitate sau, mai ales, gen (simțit de fiecare, după criterii proprii, evident). Un fel de sex în contumacie. Prin urmare, ca să nu mai lungesc prea mult vorba, nevoia preluării instrucțiunilor canadiene în veritabile reglementări legale universale este tot mai evidentă și orice norme metodologice de detaliere a principiilor constituționale evocate mai sus ar fi extrem de excitante și contraceptive deopotrivă.
Patru, că tot ajunserăm la beneficiile indiscutabile ale orificiului numit glory-hole, reglementarea strictă a tehnicilor sale de utilizare ar duce nu doar la îmbunătățirea considerabilă a igienei actului sexual, ci și la igienizarea limbajului public, câtă vreme străzile se vor umple de plăcuțe de înmatriculare Glory PSD și Glory PNL, iar suporterii de la peluză vor încuraja echipele cu Glory Dinamo și Glory Steaua.
În fine, ca ultim argument, că tot pomeneam de jucăriile sexuale pentru bebeluși asociate mirificei copilării din Minunata Lume Nouă în care ne instalăm pe nesimțite, cred că adoptarea unor norme detaliate privind masturbarea, tehnicile și avantajele ei, ar fi într-un deplin acord cu recentele noutăți metodologice privind educația sexuală în școli. Sunt norme inspirate din modele sugerate de Organizația Mondială a Sănătății, modele care tind să confere actului sexual cu propria persoană valoarea terapeutică supremă, precum și șansa formidabilă a evitării bolilor și a descoperirii sinelui[6].
Cam astea ar fi, în esență, argumentele de utilizat în expunerea de motive a noii legi pentru prevenirea transmiterii covidului prin act sexual. Și, ca să nu uit (că-i tot mai la modă în noua cultură „cancel”) de inserat și imperativul interzicerii tuturor operelor de literatură erotică susceptibile să genereze piedici în aplicarea acestei noi legi ori, acolo unde este posibil, modificarea automată a creațiilor literare cu caracter erotic în linie cu noile reglementări. Cu titlu de exemplu, în temeiul unor dispoziții tranzitorii și finale, versurile lui Emil Brumaru „Oh, Lolo s-ar iubi neîncetat / Și-n splină, și-n rinichi și în ficat”[7], vor fi modificate de drept, la data intrării în vigoare a prezentei legi și vor avea următorul conținut: „Doamna Lolo s-ar iubi neîncetat / Cu sine, aseptic, amor masturbat.”
[1]http://www.bccdc.ca/health-info/diseases-conditions/covid-19/prevention-risks/covid-19-and-sex https://www.cbc.ca/news/canada/british-columbia/sex-during-a-pandemic-covid-19-bccdc-guidelines-1.5658567 https://alltopcash.com/finance/2020/07/24/544781/canada-approves-glory-holes-for-safe-sex-during-pandemic/
[2]https://florentintuca.ro/in-plica-cotului-scuzati-cacofonia-225
[3]https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/propunerile-insp-pentru-reluarea-scolii-in-siguranta-clase-cu-15-elevi-ore-de-30-de-minute-si-pauze-de-20-1324244
[4]George Orwell, 1984.
[5] Aldous Huxley, Minunata Lume Nouă.
[6]https://www.bzga-whocc.de/fileadmin/user_upload/WHO_BZgA_Standards_English.pdf (A se vedea, în special, recomandările privind educația sexuală a preșcolarilor și școlarilor, pag.24-26).
[7] https://www.poezie.ro/index.php/poetry/169320/index.html
Indiferent care sunt rațiunile exacte care m-au condus înspre această colecție de texte, sunt conștient că unele dintre impresiile, fotografiile sau părerile cuprinse în ea pot naște controverse. Este foarte posibil ca juristul din mine să fi sărit în apărarea dreptului și altor cauze cu prea multă patimă, punând uneori în argumentație un exces de pasiune, piper și năduf. Acelora care se vor simți necăjiți ori, eventual, contrariați de o asemenea abordare, le cer anticipat scuze și îngăduință, asigurându-i, dacă asta consolează pe cineva, că alter egoul meu jurist mă enervează adesea și pe mine.
***
Opiniile publicate pe acest blog aparțin exclusiv autorilor și nu reflectă în mod necesar opinia SCA Țuca Zbârcea & Asociații sau a altor entități. Responsabilitatea pentru informațiile și punctele de vedere exprimate revine în întregime autorilor.
