Un interviu acordat publicației Piața Financiară nr. 1-2/2024
Acum două decenii s-a decis să înființeze propria firmă de avocatură, Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Acum, cu peste 100 de avocați în peste 30 de domenii de practică, este recunoscută ca o firmă de avocatură lider, una dintre firmele autohtone de top, o firmă dintre cele mai dinamice de pe piața juridică românească care și-a construit o practică cu adevărat de succes. Florentin Ţuca, avocat asociat coordonator al Ţuca Zbârcea & Asociaţii şi fondator al firmei de avocatură, în anul 2012, a fost desemnat „European Managing Partner of the Year” de către publicaţia londoneză The Lawyer. În afara implicării sale în numeroase procese juridice, Florentin Țuca publică în mod frecvent articole de interes pentru societatea civilă, atât pe blogul personal www.florentintuca.ro, cât și în diverse reviste și publicații, inclusiv online, și este autor al volumelor de eseuri „Gâlceava cu juristul din mine” și „Adevărul în căutare de minister”. În ultimul timp este foarte activ pe podcast-ul său „Pe drept cuvânt”, unde invită la dialog personalități ale vieții culturale și sociale din țară.
Un interviu cu Florentin Țuca este întotdeauna o plăcere, pentru că nu vorbim numai cu avocatul Țuca, ci și cu omul de cultură și litere, căruia îi plac eseurile și provocările timpurilor noastre. De aceea, îndrăznesc să vă întreb despre lumea în care trăim și unde visăm, lume pe care dacă nu o vom înțelege s-ar putea ca mâine să ne trezim din nou pe partea greșită a istoriei. Cum se schimbă lumea? Cum se schimbă România? Dar românii? Putem vorbi astăzi de o „mare accelerare” a schimbărilor economice, sociale, politice?
Da, cred că suntem într-un moment de imensă cumpănă istorică, iar riscul de a zdrobi direct în zid este imens. Și când zic asta am în vedere nu neapărat pericolele (serioase!) reprezentate de războaie, crize economice și implozii sociale, ci, înainte de toate, agenda pretinsei Mari Resetări, asociată celei de-a ”patra revoluții industriale” cu toate planurile ei ”revoluționare”: politicile trans- și anti-umaniste (în special prin buimăcirea și hipersexualizarea copiilor și tinerilor), controlul populației pe cale digitalizării identității, informațiilor și banilor, promovarea dementă și necontrolată a inteligenței artificiale, ofensiva nerușinată a ideologiilor ”woke” (”progresiste”), eradicarea memoriei istorice și a valorilor culturale, restrângerea drastică a libertății de expresie și a libertății de mișcare, atacurile la adresa politicilor alimentare tradiționale, amenințările sistematice cu noi pericole existențiale ca pretext pentru instaurarea tiraniei etc. Cât despre România, ea gâfâie tot mai vizibil, sub greutatea vremurilor, a propriilor erori strategice și a mediocrității clasei politice. Din fericire, România este locuită de români care, la momentul potrivit, vor scoate din mânecă asul salvării asigurat de simțul colectiv al justei direcții, solidaritate, rezistență prin arta improvizației și, nu în ultimul rând, haz de necaz.
Omul din zilele noastre este tot mai sensibil la această viteză a evoluției sociale, la succesiunea tot mai rapidă a evenimentelor pe care el însuși le percepe, este impresionat de ritmul schimbărilor structurale petrecute în durata vieții unui individ, făcându-l să uite de trecut și să nu mai aibă timp să se gândească la viitor. Omul de azi devine oare robul prezentului, cantonarea lui doar în prezent poate să ducă la pierderea sensului evoluției sociale?
Omul de azi este victima unei premeditate și perverse acțiuni de dezrădăcinare care tinde să-l îndepărteze de Dumnezeu și de tot ceea ce este sacru, de tradiții, de familie și, în general, de reperele adevărate și solide. Fără capacitatea de a se ghida după soare, lună și semnele naturii, fără busolă în buzunar, omul de azi este sorbit tot mai mult în virtual și se reazemă pe iluzii. Tot mai bulversat și mai îmbătat de sclipiciul post-post modernității și post-adevărului, el nu simte că un pericol de moarte îi amenință cel mai mare dar divin: sufletul.
Vorbim de schimbări globale radicale, multe cu urmări neașteptate pentru om. Suntem amenințați de poluare, viruși mortali, încălzirea planetei, lipsa hranei, apariția roboților și a dominației omului de către inteligența artificială. Mergem spre o modernizare „discutabilă”? Suntem pregătiți să o acceptăm?
Nu cred în amenințări ”globale radicale” precum ”poluare”, ”viruși”, ”încălzirea planetei”, ”lipsa hranei” și ”roboți” (după mine, astea-s pretexte numai bune de organizat false-flag-uri). Cât despre inteligența artificială, ea reprezintă, da, un pericol uriaș. Asta întrucât ea nu este reductibilă la ”roboți”, ci, grație (sau, mai degrabă, ”din cauza”) emergenței, tinde la dobândirea conștiinței de sine și la construcția unui imperiu antiuman, iar direcția în care ea ne târăște este nu ”modernizarea discutabilă”, ci iadul pe pământ.
„Pe drept cuvânt” sunteți un adept al dialogului, al gândirii critice, al abordărilor nuanțate și al schimbului real de idei, și de aici, bănuiesc, ideea acestui podcast care, desigur, vă ocupă destul de mult timp și energie. Cât de bine vă simțiți în ipostaza de moderator și de partener de dialog al unor oameni pe care, în mod sigur, îi apreciați? Cui vă adresați?
Mulțumesc mult pentru aprecieri și pentru întrebare, deopotrivă. Da, pe drept cuvânt, îmi place din ce în ce mai mult acest proiect de suflet, iar timpul și energia consumate pentru el nici nu contează câtă vreme sunt însuflețit de pasiune. Mi-aș dori ca dialogurile pe care le organizez să fie cu adevărat provocatoare, să umple un gol pe care eu îl resimt de multă vreme în spațiul veritabilei dezbateri publice și să invite telespectatorii pe terenul dilemelor, silogismelor și gândirii critice. Iar cea mai mare bucurie a mea de când am început acest exercițiu a fost să fiu salutat pe stradă de tineri care, zicându-mi ”felicitări, mulțumesc”, mi-au luminat ziua.
Avocatura este și ea în plină mișcare, schimbare, accelerare, iar reglementările aduse de la nivelul Uniunii Europene par uneori a fi mai degrabă încorsetări și impuneri legislative pentru statele membre, unele poate chiar de neacceptat. Vorbim de globalizare și în avocatură? Cum vor arăta avocatura și avocatul de business peste câțiva ani? Dar justiția autohtonă?
Da, avocatura este o profesie atrasă și ea în vârtejul globalizării, iar încorsetările care vin din direcția legislației comunitare sunt reale și, adesea, enervante. După mine, cele mai periculoase sunt atacurile sistematice și tot mai insistente la adresa suveranității naționale, a supremației Constituției României în jurisdicția autohtonă și constanta subminare a rolului de păstor independent, înțelept și echidistant al Curții Constituționale. Dacă aceste atacuri vor continua cu succes, riscul ca justiția națională să ajungă o ruină este imens.
”Alter egoul meu jurist mă enervează adesea și pe mine”, spuneați în „Gâlceava cu juristul din mine”. Cum este azi juristul, avocatul Florentin Țuca. Vă mai place „gâlceava”, vă stimulează, vă provoacă? Credeți că avocatura a fost vocația dvs.?
Gâlceava mă provoacă întotdeauna și caut mereu în mine combustibil să fac față alter egoului. Trebuie să recunosc însă că, uneori, fac din ”disputa” asta o formă de răsfăț și mă alint invitând avocatul din mine să mai ia câte o pauză. În realitate, eu îl cocoloșesc mai mereu pentru că știu că, dacă este să am o vocație pe lumea asta, ea e-n mâinile lui.
În 2025, societatea de avocatură „Țuca Zbârcea și Asociații” va împlini două decenii de existență. Nu o să vă întreb cum ați reușit să deveniți o firmă de avocatură de Iop 3 și cu peste 110 de avocați. Mai degrabă v-aș ruga să ne spuneți la ce sperați, la ce gândiți să realizați până în 2030, la un sfert de veac?
Până în 2030 avem timp să preparăm un sfert de tort aniversar pe care vă invităm să-l savurăm împreună, cu invitația la o șampanie centenară în 2105. S-a făcut?…
