De ce trăiesc zebrele în savană?
V-ați întrebat vreodată,
De ce locuiesc zebrele numai în savană?
S-a gândit una să-și pună o pată,
Da’ nu pe dungi (care nu sunt la modă când e iarnă),
Ci pe încrederea acordată.
Această zebră se numea…
Dacă mă gândesc mai bine, nu merită să știm cum o chema.
La câte boacăne-a făcut,
Când se afla în Connecticut.
Totul a început, când broscuța Floare-de-măr
Se plimba pe lac, pe un nufăr.
Zebra, văzând-o, a început să râdă.
,,Vai, vai, ești urâtă
Și nici nu știi să înoți,
O să le spun la toți!”
Ca să ne-nțelegem, broscuța luase la înot,
Premiul întâi, de vreo opt ori,
Dar zebra, împrăștia zvonuri că așa îi era firea.
Cu cine credeți că le împărtășea?
Evident, cu musca cea rea.
Acestea două, toată ziua vorbeau
Sau mai bine zis, bârfeau.
Vorbeau despre toată lumea din pădure,
Despre veverițe, bursuci, ba chiar și despre mure,
Care nu le-au făcut niciodată nimic.
Într-o iarnă, zebra și-a pus pe ea un ilic
Pentru a nu i se vedea dungile care nu sunt de sezon.
Iese din casă și dă nas în nas cu un bizon.
Acesta a luat zebra în coarne,
(Să nu-i faceți asta unei doamne),
Și a aruncat-o cât colo.
Musca s-a dus după ea ca să n-o lase solo.
De departe, se aude bizonul care strigă:
,,-Suneți izgonite în savană, pentru că l-ați vorbit de rău,
Pe regele nostru Petrică.
Este foarte supărat,zău,
Și a zis să vă dau afară din regatul său”
Morala este, dragi copii,
Nu împrăștiați zvonuri despre alții.
