Colecția de texte

O icoană cât peretele


Novac Djokovic a cucerit multe trofee la viața lui, însă cel mai valoros și mai strălucitor este ultimul: inimile a milioane de oameni.

Este trofeul câștigat într-o finală crâncenă și epuizantă, dramatică și spectaculoasă deopotrivă, în care el a învins nu rivalii care l-au provocat o carieră-ntreagă, ci balaurul cu șapte capete care a urmărit să-l deposedeze de atuurile lui cele mai prețioase: amintirile personale, demnitatea, libertatea, curajul și principiile de viață.

Mingea de meci valorificată de Nole în această finală este un răspuns simplu și tăios la o întrebare tremurândă și apăsată de greutatea propriei gravități, lansată ca resemnat ultimatum, fără vlagă și fără speranță. Chestionat dacă își asumă să absenteze de la viitoare mari turnee care l-ar putea încorona drept cel mai faimos tenismen al tuturor timpurilor, Novak a răspuns clar și fără ezitare: da, îmi asum! Și a explicat că dacă prețul pentru participarea la aceste celebre competiții și pentru șansa de a cuceri noi lauri este acceptarea unor proceduri medicale în contra voinței și principiilor sale, nu, nu este dispus să suporte un asemenea (dis)preț[1].

Cum era de așteptat, atitudinea fermă a tenismenului sârb a stârnit numeroase atacuri și critici, dar și un imens val de simpatie în lumea întreagă.

Până să mă alătur galeriei simpatizanților, sunt foarte tentat s-o iau avocățește, punct cu punct, și să răspund diverselor acuzații adunate într-un voluminos rechizitoriu. Tentația e mare, pe măsura măreției cauzei, dar mă-ncolțesc tot felul de temeri legate de riscurile risipirii în detalii, pagube colaterale. Le-aș inventaria măcar succint, începând cu cele mai absurde și mai dure și încheind cu cele mai sofisticate”.(1) După acest inventar, m-aș concentra pe punctul de pe i.(2)

1. Dacă ar fi s-o iau cronologic, de exemplu, primele acuzații care i s-au adus sunt legate de expediția lui la Melbourne și de pretinsele iregularități procedurale relative la regimul vizelor și permiselor medicale. Nu am calificarea necesară să evaluez în neo-dreptul australian asemenea vicii procedurale, dar nu-mi pot reprima stupoarea în fața motivului final al expulzării: argumentul ministrului de interne Hawke, care a cerut trimiterea lui Novak înapoi acasă pentru că ar fi o potențială sursă de alimentare a sentimentului anti-vaccin” în comunitatea locală[2]. Dacă alimentarea de sentimente comunitare” este motiv de expulzare din țară a unui om, iar refuzul de a te lăsa injectat cu o substanță experimentală vine dintr-un anume sentiment”, atunci în țara aia n-ar trebui primiți decât cei capabili să facă față vămuirilor de afecte și uiumului pentru umori.

Pe urmă, cum să răspunzi în fața mitocăniilor unui star” precum Howard Stern, care a cerut și expulzarea lui Nole din fucking lumea sportului” pentru că ar fi un nenorocit și o scursură (un „fucking nut”, un„fucking dummy” și-un„fucking asshole”)?[3] Doar ignorând-l, evident.

Apare, apoi, acuzația că întreaga atitudine a lui Djokovic este susceptibilă să genereze tulburări sociale și că, deși el nu se declară militant anti-vaccin”, poziția lui ar putea alimenta ideologiile de extremă-dreapta (sic!)[4]. Nu, nici asemenea piatră, aruncată-n baltă de un nebun, nu merită luată în seamă și orice contraargumente n-ar fi decât mărgăritare pentru porci.

Într-o abordare care se vrea mai conciliantă” și mai înțeleaptă”, autoritățile ar avea datoria să respecte opțiunea sârbului, dar să explice lumii că el greșește flagrant, că, în ciuda celebrității lui, nu poate fi luat drept model, că, deși se declară deschis la minte, nu trebuie crezut și că, nu-i așa?, decizia lui nu face nici cât o ceapă degerată, de vreme ce vaccinurile anti-covid sunt extrem de sigure („extremely safe”), mult mai de încredere decât anticorpii generați de infectare sau reinfectare”[5]. În fața unei asemenea abordări, nu-mi rămâne decât refugiul într-un exercițiu de imaginație: cum ar fi fost de elogiat și omagiat și slăvit și promovat Nole dacă s-ar fi declarat pro-vaccin”, în linie cu alte celebrități” care și-au făcut selfie cu seringa-n umăr[6].

În acord cu obiecțiunile de mai sus pare să fie și poziția oficialităților britanice după publicarea interviului acordat de Nole postului BBC. Doar că ea este condimentată și cu un plus de sarcasm asigurat de intervenția ministrului sănătății: „E foarte interesant că domnul Djokovici e ok în ceea ce privește vaccinarea spectatorilor și a fanilor săi, însă refuză vaccinul în ceea ce îl privește pe el […] Datorită vaccinurilor (sic!), turneele de tenis au fost reluate, fapt care îi permite să joace tenis și să câștige milioane de pe urma acestui sport”.[7] Mda, nu-i prea mult de comentat… Doar de menționat, en passant, că Djokovic n-a încurajat și nici n-a descurajat spectatorii sau fanii să se vaccineze”, că turneele de tenis au fost reluate nu grație vaccinurilor”, că referința la milioanele câștigate” se vrea un element al comparației cu salariile sărmanilor vaccinați” și-un magnet al antipatiei acestora, dar, în realitate, e o figură retorică foarte ieftină și că, în general, demonstrația” ministrului britanic este un sofism cap-coadă[8].

În fine, închid inventarul cu o abordare rafinat-filosofică”, o analiză care nu putea veni decât de la o publicație de anvergura lui The New York Times. Potrivit prestigioasei reviste, starul sârb s-a plasat în centrul celei mai fierbinți dezbateri a pandemiei”, „individualism vs. comunitate, știință vs. vrăjeală” („individual versus community, science versus quackery.”), iar prin această opțiune și-a cam tăiat craca de sub picioare („has done potentially irreparable harm to his own image”)[9]. Nu se prea înțelege de unde și până unde refuzul cuiva de a recurge la proceduri medicale este un gest antisocial și nici cum o asemenea decizie ar fi o dovadă de obscurantism (asta cu atât mai mult cu cât știința” însăși nu poate oferi adevăruri infailibile pe subiect, fiind, mai degrabă, dominată și invadată de analize, studii și statistici – toate științifice” – care probează gradul redus de risc asociat acestei viroze, lipsa de eficacitate a măsurilor de protecție” împotriva ei, precum și numeroasele efecte adverse extrem de nocive ale vaccinurilor”[10]). În plus, potrivit celebrei publicații americane, opțiunea medicală a lui Djokovic poate fi pusă și pe seama unor derapaje” emoționale: fiind cam prea legat” de spiritualitate”, a cam luat-o pe-arătură („he was always a little too into “spirituality”, and this is now leading him astray”). Subiect consistent, bun de folosit ca punte către ceea ce eu găsesc că este miezul întregii dezbateri: pretinsa vulnerabilitate” a sârbului în ochii detractorilor, călcâiul lui Ahi(No)le.

2. Nu, n-o să folosesc teza pretinselor excese ale lui Novak din zona spiritualității” drept pretext pentru schimbarea macazului. Voi reveni la ea cât pot de repede. Nu înainte însă de-a face, cu îngăduința dumneavoastră, o mică haltă în gara presei românești. O să vedeți că oprirea asta este foarte relevantă și-mi va da energia pentru întoarcerea la chestiunea spiritualității”.

Așadar, într-un recent text intitulat „Sclavi imperiali, icoane cât peretele și pa restricții”, un cunoscut analist local susține că decizia campionului sârb de a nu se „vaccina” nu trebuie redusă la dimensiunea ei medicală, ci trebuie privită într-un context mult mai larg: „Nu-mi vine să cred – zice specialistul nostru – că problema lui Djoković e doar corpul său și vaccinul. E un tip inteligent, nu prea are cum să creadă că vaccinul i-ar putea face mai rău decât boala covid […]. Și știe foarte bine că niciun jucător din lume nu a acuzat efecte deranjante ale vaccinului.”[11] Nu găsesc de cuviință să combat aceste presupuneri, pentru că risc să mă îndepărtez de la adevărata miză a dezbaterii. (În treacăt fie spus însă, conform statisticilor oficiale, peste patru sute de sportivi injectați cu serurile experimentale s-au prăbușit sau au decedat pe terenul de joc[12] și, contrar celor afirmate de celebrul tenisolog, există cazuri de efecte secundare grave ale acestor injecții și printre tenismeni[13].)

Prin urmare, trecem peste intro și intrăm în miezul enigmei”, explicația ultimă a nesăbuinței” tenismenului: E posibil însă – continuă analistul – ca atitudinea campionului sârb să aibă rădăcini mai adânci: Djoković e mai mult decât antivaccinist, e antioccidentalist. Vaccinul nu e doar o substanță medicală, e o creație a Westului. Am putut studia la scenă deschisă naționalismul isteric, dezgustător, al rudelor sale apropiate, în cap cu tatăl, care zbiară că tot Occidentul putred complotează împotriva familionului Djoković și Serbiei. În conflictul Rusia vs. NATO-UE, Novak și ai săi sunt cu siguranță de partea Rusiei imperiale, slave și ortodoxe – n-am văzut icoane mai mari decât cele cu care s-a pozat acum Djoković alături de ierarhi ai bisericilor din Serbia și Muntenegru [icoane cât peretele”, conform indicației din titlul articolului scris de reputatul analist – n.m.]. Un singur lucru ar mai fi de spus: ca și vaccinul, tenisul, pe care îl practică de 30 de ani și care l-a făcut pe Novak Djoković ce este, e o invenție a Occidentului, nu a Estului pravoslavnic…”

Carevasăzică, în traducere: 1. Nole este mult prea inteligent ca să ignore incontestabilele beneficii ale vaccinului, 2. Cu toate astea, își suspendă inteligența și se lasă dus de sentimente și umori, 3. Printre aceste porniri emoționale, la loc de cinste se află antioccidentalismul”, naționalismul” și spiritul ortodox” și 4. Orbit de atare patimi, el stă, împreună cu familionul”, de partea Rusiei imperiale” și uită – câtă lipsă de smerenie! – că tenisul care l-a făcut pe el om nu-i inventat de habotnicii estici, ci de rafinații westici”.

Citesc, traduc și recitesc și simt că trebuie să-mi ordonez gândurile, tentate s-o ia în tot soiul de direcții. Nici nu prea știu cu ce să-ncep…

Întâi, cu premisa esențială: din câte am citit și-am urmărit eu, n-am văzut ori auzit ca Novak să se declare antioccidental”, să aducă acuzații sau vorbe grele Westului” ori să-și motiveze refuzul injecției anti-covid” pe argumente care țin de originea ideologică” sau fizică a acestei injecții. Prin urmare, eticheta antioccidentalist” pe care analistul nostru o lipește pe fruntea lui Nole este – ca și-n cazul aceleia de prea spiritualist” (voi reveni) – rezultatul unei speculații menite să mute atenția din jurul vaccinului” și să răstălmăcească refuzul sârbului prin transferul forțat al motivațiilor sale într-o cu totul altă zonă decât aceea a liberului arbitru și-a bunului simț. Eee, las’ că știm noi mai bine, antioccidentalistule, ne-am prins, se vede treaba că nu-ți prea iese cu noi, moșule…

În al doilea rând, acuzațiile – implicite sau explicite, după caz – că Nole și familionul” sunt orbiți de naționalism isteric și dezgustător”, că zbiară că tot Occidentul putred complotează împotriva […] Serbiei” și că ar fi împotriva NATO în cazul unui conflict militar mă lasă, din nou, fără grai și cu o mulțime de întrebări în cap. Întâi de toate, în ceea ce-l privește pe Novak, nu l-am auzit niciodată înfierând Occidentul în bloc sau declarându-se împotriva NATO, motiv pentru care nici eticheta de naționalist isteric” nu i se potrivește. Dar, stau să mă întreb, de dragul exercițiului argumentativ, chiar dacă Nole ar fi avut – să zicem – reproșuri sau acuzații la adresa Occidentului și a NATO în relația acestora cu propria-i țară, ce ar fi fost de neînțeles la o asemenea atitudine, ori de ce ar fi fost ea atât de dezgustătoare”? Să-i pretindem cumva să devină, brusc, amnezic și să uite de nopțile când, copil de unsprezece ani, era trezit noapte de noapte, în apartamentului bunicului care-l adăpostea, de zgomotul infernal al bombardamentelor NATO peste Belgrad?[14] Să tăiem la montaj, ca incorecte politic, scenele – chiar de Nole povestite – când petrecea, dormind pe el, ore în șir, în adăpostul anti-atomic din subsolul blocului, schimonosit de spaimă? Sau, poate, episoadele când el învăța minunatul tenis inventat de West” într-o piscină părăsită și tot de West” bombardată? Ori, de ce nu?, să-l acuzăm că n-a lăudat suficient armata vestică și Puterile Occidentale care, în ciuda victimelor colaterale” ale bombardamentelor și-a batjocoririi dreptului internațional, au readus pacea” și democrația” în Serbia?!

Ajuns la acest punct, dau de alte întrebări… Oare să fi uitat distinsul analist de excepționalul său articol numit Trocul sângelui”, scris în timpul acelei imense tragedii europene (în aprilie ‘99) și-n care deplângea atât coșmarul pe care îl trăiește un popor întreg la câțiva kilometri de noi”, greu încercat de amploarea și cruzimea ofensivei NATO, cât și complicitatea lașă a autorităților române și intelighenției GDS care aplauda intervenția militară împotriva vecinilor noștri?[15] S-o dezice el oare astăzi de fermitatea cu care combătea pretinsa justețe a războiului și de stupoarea care-l cuprindea în fața justificării imixtiunii ca act de civilizație”? Zicea analistul:„14 spitale și 150 de școli distruse – un act de civilizație? 14 mânăstiri, biserici și cimitire ortodoxe, o biserică catolică și 7 muzee avariate – un act de civilizație? 17 poduri, 9 căi ferate, 39 de uzine, 13 rafinării, 4 complexe agricole, un milion de oameni rămași fără apă curentă și 500.000 fără slujbe – un act de civilizație? Dacă asta este civilizația NATO și-a profeților ei carpato-danubieni, atunci eu mă declar pitecantrop”. Cum o reciti el, oare, astăzi, vibrantul final al acelui text, necruțător rechizitoriu la adresa intelectualilor români care au salutat, atunci, umilirea Serbiei: „Altfel, domnilor <<societate civilă>>, nu veți face decât să adăugați la blestemul inocenților omorâți în ‘89, pe al căror sânge neîmpăcat s-a clădit vreme de zece ani o țară bolnavă până-n măduvă, blestemul zecilor de mii de morți ai Iugoslaviei, pe al căror eșafod nu se va putea înălța decât o Românie cu sufletul otrăvit pentru un veac. O Românie copleșită, oricâte natouri și ueuri ar oploși-o, de o singurătate fără sfârșit.”? Și, dacă toate aceste emoționante strigăte ale analistului nostru erau, la vremea aceea, sincere – și n-am nici un motiv din lume să cred altfel -, iar revolta lui de român suferind, una autentică – și n-am nici un motiv din lume să cred altfel -, cum de am putea accepta că amintirile acelor vremuri din sufletul unui sârb sunt urme de naționalism isteric și dezgustător”? Și asta mai ales în condițiile în care sârbul nostru nu este fitecine…

Ci este copilul rămas marcat pe viață de lacrimile din ochii bunicului ce-l scula din somn în toiul nopții ca să-l ducă-n brațe spre buncăr, la adăpost de bombardamente și care, la întoarcere, îl captiva cu cea mai impresionantă tehnică de decojire și feliere a unui măr; puștiul care, cu geanta de tenis în spate, alerga printre ruine și grămezi de moloz ca să-și caute un teren de antrenament; adolescentul care, frământat de supărare și de resentimente pentru toate suferințele îndurate de el, de-ai lui și de conaționali, a reușit, după un timp, să facă un imens pas spiritual (spiritual”, exact ăsta-i termenul) și să înțeleagă că unica lui soluție salvatoare este, așa cum însuși o mărturisește, împăcarea cu acel trecut, mintea și sufletul deschise, iubirea și iertarea[16]; campionul care declară că iubește tenisul mai ales pentru energia pe care i-o dă conexiunea cu copilăria și cu băiețelul de patru ani care a pus pentru prima oară mâna pe rachetă”[17]; adultul care astăzi se consideră pe sine și îi vede pe cei din jurul său ca parte a unui suflet divin”[18] și care, întrebat despre recenta lui dramă australiană, a preferat să evite sentințele și judecățile: Dumnezeu vede totul. Etica și morala, ca mărețe idealuri, sunt stelele care luminează înălțarea sufletească. Vocația mea este una spirituală, a lor este prosperitatea materială”[19]; omul care, în 2011, primind cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Sârbe, Ordinul Sfântul Sava, a calificat-o drept cel mai important titlu din viața lui” pentru că, zicea el, înainte de a fi sportiv, eu sunt un creștin ortodox”[20].

Toate aceste experiențe, suferințe, frământări, gânduri, convingeri și credințe l-au făcut pe Novak marele erou al Serbiei și-al sportului mondial și, după ultima lui decizie, un simbol al luptei planetare pentru libertate și demnitate.

Până la un punct, analiștii” și specialiștii” care i-au răstălmăcit atuurile și motivațiile au dreptate: această ultimă decizie a campionului sârb are, într-adevăr, rădăcini mai adânci”. Ele vin însă nu dintr-un lut politico-ideologic, pseudo-științific” sau de vrăjeală”, ci dintr-un cernoziom extrem de roditor: spiritul uman, înălțător și liber.

Este suflul care, ne transmite Nole cu toată ființa lui, îl face nu anti- (vaccin), ci pro- (libertate), și-i dă o stare de grație încărcată de umanitate, bucurie, speranță și iubire. Da, este starea de înaltă spiritualitate, mai bogată și mai intensă decât fericirea tuturor titlurilor, laurilor și Grand Șlam-urilor lumii la un loc.


[1] https://www.bbc.com/news/world-60354068;

[2] https://www.insider.com/aus-minister-djokovic-could-foster-anti-vaccine-sentiment-2022-1;

[3] That f***nut Djokovic. What a f****** asshole.” … „The first I’ve heard of this guy is that he doesn’t want to get his vaccine. They should throw him right the f*** out of tennis. That’s it. Goodbye.” … „He added: You should be out of tennis. He doesn’t care about anyone else”

Stay away from other people. That’s like saying smoking is a private decision. Well, that’s true. But don’t smoke in my face f***nut. What a dummy. Just a big dumb tennis player.”

If you wanna talk tennis, I’ll talk to you. Other than that, you should shut your mouth.” (https://www.express.co.uk/sport/tennis/1567836/novak-djokovic-news-tennis-vaccine-wimbledon-spt);

[4]While he may not want to be seen as someone actively campaigning against vaccination, the result of his actions are evident. Djokovic has already ensured he will be celebrated by such people and the far right” (https://www.theguardian.com/sport/blog/2022/feb/15/novak-djokovic-propensity-self-sabotage-defining-trait-tennis);

[5] https://www.sciencemediacentre.org/expert-reaction-to-clips-and-coverage-from-the-bbcs-interview-with-novak-djokovic-including-discussion-about-covid-vaccines/;

[6] https://people.com/health/celebrities-and-politicians-get-covid-19-vaccine-photos/?slide=72249175-4f49-4a15-bfb8-e6b3aa9409ca#72249175-4f49-4a15-bfb8-e6b3aa9409ca;

[7] https://www.bbc.com/news/uk-60391876;

[8] Un asemenea tip de atitudine zeflemitoare n-a fost singular în analiza cazului: https://www.republicworld.com/sports-news/tennis-news/novak-djokovic-mocked-by-irish-airline-with-were-not-an-airline-but-we-do-fly-jibe-articleshow.html;

[9] https://www.nytimes.com/2022/01/15/sports/tennis/novak-djokovic-australian-open.html;

[10] https://off-guardian.org/2021/09/22/30-facts-you-need-to-know-your-covid-cribsheet/;

[11] https://republica.ro/sclavi-imperiali-icoane-cat-peretele-si-pa-restrictii;

[12] https://www.globalresearch.ca/why-professional-athletes-collapsing-field/5771144;

[13] https://www.tennismajors.com/atp/chardy-puts-his-season-on-hold-due-to-covid-vaccine-complications-501156.html; https://www.sportsmax.tv/other-sports/column1/tennis-other-racket-sports/item/92281-bencic-experiencing-severe-symptoms-after-becoming-latest-covid-19-positive-tennis-player;

[14] https://www.bbc.com/sport/tennis/47284539;

[15] C.T. Popescu, Trocul sângelui, în România abțibild, Editura Polirom, 2000, pag. 83-86;

[16] https://www.youtube.com/watch?v=Av9j6yIh2nU;

[17] https://www.youtube.com/watch?v=QVx687NZ5gE;

[18] https://www.sportskeeda.com/tennis/news-novak-djokovic-i-consider-divine-soul;

[19] https://www.infobae.com/aroundtherings/articles/2022/01/06/behind-the-scenes-understanding-novak-djokovic/;

[20] https://www.theamericanconservative.com/articles/theyre-not-djoking/.

Colecția de texte
Adevăr sau provocare?
Colecția de texte
Birul pe bacșiș, controlul pe organe
Colecția de texte
Ziua Percheziției – episodul 1 (partea a doua)
  • Tocmai am citit un articol cat un compendiu despre libertate. Multumesc.