de Florentin Țuca | 4 noiembrie, 2020 | Lista de lectură
A vorbi despre „trendurile pieței de avocatură” în lumea
de azi nu-i o misiune prea facilă.
Când zic asta am în vedere nu doar frământările, temerile
și ofurile legate de „noua ordine mondială”, de noul „reset economic” și de cea
de-„a patra revoluție industrială”, traductibile toate în tot felul de truisme
și înghesuite sub umbrela „nimic nu va mai fi ca înainte”.
Apoi, când vorbesc de dificultățile acestei evaluări am
în minte nu doar necunoscutele care vin din direcția provocărilor contemporane
la adresa profesiei de avocat (și nu doar a ei): digitalizarea, inteligența
artificială și „cuceririle” ei, supra-specializarea, supra-standardizarea
și transformarea muncii în e-muncă. Toate aceste provocări sunt viruși
identificați deja pentru care avocații individuali și firmele de avocatură
caută, fiecare după pricepere, individual sau împreună, vaccinul adecvat.
În fine, nu mă plâng de dificultatea misiunii evocând
transformările recente care afectează avocatura (mai ales avocatura de
business): criza economică și fluctuațiile ei, schimbările paradigmatice în
relația avocat-client, „zgârcenia” crescândă a mușteriilor și starea de comă a
onorariului orar etc. Dificultățile de evaluare a acestor transformări necăjesc
pe toată lumea și n-o să insist cu lacrimi personale suplimentare.
Astea fiind zise, aș prefera să-mi plâng de milă pentru
trei necunoscute particulare care-mi dau mari bătăi de cap în misiunea mea de
analist al „trendurilor pieței avocaturii”.
Întâi, locul și statutul dreptului și-al legii în „noua normalitate”. Va mai fi el, dreptul, „arta binelui și a frumosului” (Cicero) sau se va transforma în „tehnologia răului și a urâtului” (Țuca☺)? Își vor păstra ele, legile, simbolistica regimurilor – cât de cât- democratice sau se vor încărca cu expresia tiraniei dreptului marțial? Își vor conserva dreptul și legile statut de materie primă a avocaturii sau se vor dori, de acum înainte produs finit, bun de livrat „consumatorilor” cu titlu de „vaccin obligatoriu” impus de noua orânduire? Cine și în ce condiții și procedură va decide ierarhia valorilor individuale și colective de protejat și de promovat în viitor de drept și de legi? Întrebările astea-s, deocamdată, retorice, dar personal mă tem de răspunsurile pe care ni le va oferi viitorul imediat.
Doi, definiția justiției, a ordinii și a statului de drept. În ce măsură conceptele astea își vor conserva sensul clasic consacrat? Cum vor fi în minunata lume nouă reevaluate raporturile dintre indivizi și dintre ei și colectivități? Dar relația dintre guvernanți și guvernați? Va fi democrația clasică deturnată de „tehnocrația autocrată a biosecurității” (Giorgio Agamben)? Vor fi revizuite constituțiile, va fi revoluționat regimul drepturilor și libertăților fundamentale și vor fi reorânduite mecanismele de funcționare a instituțiilor statului?
Și trei. Câtă vreme trendul este asociat mișcării, iar piața – liberului schimb și libertății economice, și câtă vreme avocatura este esențialmente liberală, ultima nedumerire: cât de compatibile sunt aceste concepte cu ideea de carantină? Tare mă tem că în carantină au intrat și ele însele, conceptele.
de Florentin Țuca | 30 iulie, 2020 | Colecția de texte
Îngrozit de statisticile tot mai „alarmante” despre periculozitatea
virusului ucigaș în serie, caut întruna soluții de protecție suplimentară și
complementară aceleia oferită de spălarea mâinilor, „carantinarea” cărților și
strănutul în „plica cotului”. Din fericire, am dat relativ recent peste un set
de instrucțiuni adiționale extrem de interesante, menite să ne ofere mai multă
apărare în fața agresiunii regatului lui Covid al 19-lea: norme de igienă a
actului sexual. Așadar, potrivit recomandărilor administrației canadiene de la British
Columbia Center for Disease Control, în vederea diminuării riscurilor de
virusare a propriilor organisme ar fi util ca, în timpul actului sexual,
partenerii să poarte mască de protecție, să adopte poziții care nu presupun atingerea
fețelor sau sărutul, să respire mai cu grijă și să prefere sexul virtual
aceluia real (anacronic și vetust, de bună seamă). De asemenea, în temeiul
principiului că cel mai de încredere, mai tandru și mai seducător partener
sexual pe care ți-l poți dori și pe care-l poți visa ești chiar tu însuți,
visătorule, masturbarea este întotdeauna o soluție mai la înde-mână prin
comparație cu acuplarea sau coitul, invenții mult prea perverse și, în
contextul dat, septice și, deci, riscante. Dacă totuși, la limită, se întâmplă
să cădeți în ispita practicii spurcate a sexului în doi, atunci ar fi de
preferat soluția intromisiunii printr-o gaură-n perete, special concepută în
acest scop (așa numita „glory-hole„)[1].
Salut cu extremă încântare aceste instrucțiuni și mă bucur tare mult că factorii de decizie (fie ei factori canadieni) se gândesc mereu la binele și la sănătatea noastră. Mai mult – deh!, apucături de jurist – găsesc că ele – instrucțiunile – ar merita transpuse și în legislația noastră care, grație unei eventuale implementări, ar avea șansa deplinei armonizări cu acquis-ul internațional în materie de sex. Rezultatul ar putea fi unul extrem de util, o lege cuprinzătoare care să normeze, printre altele, separat de instrucțiunile evocate mai sus, și alte aspecte ale unui domeniu atât de important pentru viața noastă (dar, iată, ignorat atâta amar de vreme de forurile legiuitoare) cum ar fi: numărul precis al contactelor sexuale pe care la poate avea un individ pe an, numărul și felul pozițiilor sexuale permise (grupate pe categorii de vârstă), obligativitatea ca toate contactele sexuale să se deruleze în fața unor camere video conectate la serverul Direcției de Sănătate Publică și, mai ales, ca-n orice lege care se respectă, sancțiunile penale în caz de încălcare a prescripțiilor respective.
Și, ca avocat obișnuit (și obligat) să-mi sistematizez
susținerile, aș putea pleda în favoarea unei asemenea inițiative legislative cu mai multe
argumente.
Întâi, ea ar fi extrem de coerentă cu recentele politici
mondiale și naționale de normare a relațiilor interumane. În contextul
decretării „distanțării sociale” ca imperativ al vieților noastre cotidiene, al
impunerii burkăi ca simbol al noii științifice religii și, nu în ultimul rând,
al transferului în virtual al întregului real (de la educație și justiție până
la nunți și înmormântări), transplantul instrucțiunilor menționate într-un text
de „lege a sexului în timpul covidului” ar apărea extrem de natural.
Pe urmă, câtă vreme dreptul și-a asumat recent misiunea
de a ne proteja de infecții prin reglementarea detaliată a tuturor aspectelor
care țin de „igiena respirației”, a procedurilor de „termometrizare” a
oamenilor și de „carantinare” a bunurilor, a rânduielilor de pe platourile de
filmare[2]
și a jocului de baschet-fiecare-jucător-cu-mingea-lui[3],
nu mi se pare deloc deplasat ca el să normeze și raporturile sexuale care, și stricto
și lato sensu,sunt, nu-i așa?, relații și raporturi, în definitiv, sociale.
De altfel (și-acuma trec la argumentul trei), la noi în
Oceania, sexul face deja obiectul unor reglementări de principiu. Sexul „corect” înseamnă, de exemplu,
orice formă de sex acceptată de linia doctrinară a partidului, în scop de
procreare, fără plăcere fizică din partea femeii[4].
În plus, cum Oceania s-a integrat ea însăși în Minunata Lume Nouă,
reglementarea relațiilor sexuale a intrat, cumva, și ea, într-un minunat nou
registru: un capitol de norme privind procrearea și un altul, mult mai bogat, pentru
reglementarea promiscuității, a jucăriilor sexuale pentru copii, a sexului
lipsit de afecțiune și a acuplării fără nici un sens în afara delirului
hedonistic[5].
Cred că tocmai în această ultimă perspectivă s-ar încadra perfect și fetișul
pornografic reprezentat de glory-hole, garanția infailibilă a sexului
fără amor, cu parteneri aleși fără discriminări de rasă, naționalitate sau, mai
ales, gen (simțit de fiecare, după criterii proprii, evident). Un fel de sex în
contumacie. Prin urmare, ca să nu mai lungesc prea mult vorba, nevoia preluării
instrucțiunilor canadiene în veritabile reglementări legale universale este tot
mai evidentă și orice norme metodologice de detaliere a principiilor
constituționale evocate mai sus ar fi extrem de excitante și contraceptive
deopotrivă.
Patru, că tot ajunserăm la beneficiile indiscutabile ale
orificiului numit glory-hole, reglementarea strictă a tehnicilor sale de
utilizare ar duce nu doar la îmbunătățirea considerabilă a igienei actului
sexual, ci și la igienizarea limbajului public, câtă vreme străzile se vor
umple de plăcuțe de înmatriculare Glory PSD și Glory PNL, iar
suporterii de la peluză vor încuraja echipele cu Glory Dinamo și
Glory Steaua.
În fine, ca ultim argument, că tot pomeneam de jucăriile sexuale pentru bebeluși asociate mirificei copilării din Minunata Lume Nouă în care ne instalăm pe nesimțite, cred că adoptarea unor norme detaliate privind masturbarea, tehnicile și avantajele ei, ar fi într-un deplin acord cu recentele noutăți metodologice privind educația sexuală în școli. Sunt norme inspirate din modele sugerate de Organizația Mondială a Sănătății, modele care tind să confere actului sexual cu propria persoană valoarea terapeutică supremă, precum și șansa formidabilă a evitării bolilor și a descoperirii sinelui[6].
Cam astea ar fi, în esență, argumentele de utilizat în expunerea de motive a noii legi pentru prevenirea transmiterii covidului prin act sexual. Și, ca să nu uit (că-i tot mai la modă în noua cultură „cancel”) de inserat și imperativul interzicerii tuturor operelor de literatură erotică susceptibile să genereze piedici în aplicarea acestei noi legi ori, acolo unde este posibil, modificarea automată a creațiilor literare cu caracter erotic în linie cu noile reglementări. Cu titlu de exemplu, în temeiul unor dispoziții tranzitorii și finale, versurile lui Emil Brumaru „Oh, Lolo s-ar iubi neîncetat / Și-n splină, și-n rinichi și în ficat”[7], vor fi modificate de drept, la data intrării în vigoare a prezentei legi și vor avea următorul conținut: „Doamna Lolo s-ar iubi neîncetat / Cu sine, aseptic, amor masturbat.”
[1]http://www.bccdc.ca/health-info/diseases-conditions/covid-19/prevention-risks/covid-19-and-sex
https://www.cbc.ca/news/canada/british-columbia/sex-during-a-pandemic-covid-19-bccdc-guidelines-1.5658567
https://alltopcash.com/finance/2020/07/24/544781/canada-approves-glory-holes-for-safe-sex-during-pandemic/
[2]https://florentintuca.ro/in-plica-cotului-scuzati-cacofonia-225
[3]https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/propunerile-insp-pentru-reluarea-scolii-in-siguranta-clase-cu-15-elevi-ore-de-30-de-minute-si-pauze-de-20-1324244
[4]George
Orwell, 1984.
[5] Aldous Huxley, Minunata Lume Nouă.
[6]https://www.bzga-whocc.de/fileadmin/user_upload/WHO_BZgA_Standards_English.pdf
(A se vedea, în special,
recomandările privind educația sexuală a
preșcolarilor și școlarilor, pag.24-26).
[7]
https://www.poezie.ro/index.php/poetry/169320/index.html
de Florentin Țuca | 19 iulie, 2020 | Colecția de texte
În vremile
astea de potop, fotbalul, măcar el, merită salvat. Să crape pământu’, da’ nu și
fotbalul! Și fiindcă-i atâta de captivant și de iubit, sportul-rege ar avea
nevoie, întru salvare, de o lege-a lui. Regele a murit, trăiască regele!, ar
zice, în legea ei, această lege-a lui. Sunt normele care să decreteze victoria
Rapidului împotriva covidului și să ne amintească de imnul Giuleștiului[1].
Și,
ca orice lege care se respectă, ar debuta cu o expunere de motive care să detalieze
premisele, fundamentele și justificările noii reglementări: având în vedere
că și ținând seama de.
O
inevitabilă referire la virusul „ucigaș”, care a pus între paranteze nu doar
economia mondială și economiile oamenilor, educația și cultura, justiția și
moravurile, turismul și gastronomia etc., etc., dar a așezat pe butuci însuși
fotbalul, ceea ce pare, cu adevărat, afrontul suprem;
O
reluare a statisticilor –„alarmante”, evident – despre covid și covizi, despre „noi
cazuri” ca „noi nenorociri”, despre „noi focare” făr’ de vindecare și, în
general, despre cum numărul „infectaților” și decedaților din cauza virusului
nemilos este mai mare decât orice alt număr care măsoară toate celelalte boli și
decese de pe mapamond luate laolaltă;
Un
inventar al necesarelor măsuri de protecție (spălarea mâinilor și strănutul în „plica
cotului”, distanțarea covidală și „carantinarea”, purtarea obligatorie a măștii
și „eliminarea formărilor de aglomerări” etc.)[2], măsuri care ar trebui aplicate, mutatis mutandis
și pe terenul de fotbal;
O
evocare a recentelor reglementări britanice care, printre altele: interzic jucătorilor
amatori să folosească toaleta clubului și le impun ca, în caz de nevoie, să meargă
la toaleta de acasă; reglementează strănutul fotbaliștilor și obligația aruncării
șervețelului strănutat într-un coș sigilat; normează primul ajutor în caz de
accidentare și impune obligația personalului intervenient de-a purta
echipamente de protecție; decretează prohibiția scuipatului în timpul jocului;[3]
Un
salut însoțit de aplauze cu referire la recentele tentative de armonizare a
normelor de educație fizică din școlile românești cu regulile din țara
inventatoare a fotbalului, menționate mai sus, și chiar de revoluționare a
acestora: fotbalul la o singură poartă, meciul în maxim cinci jucători, precum și
repunerea mingii de la margine doar cu piciorul și nu cu mâna, ca până acum;[4]
O
inevitabilă referință la sacrele principii ale incluziunii, diversității,
anti-rasismului și BLM-ului;
În
fine, evident, un ultim având în vedere: nevoia unei legi atotcuprinzătoare,
scrisă de FIFA în duet cu OMS și aprobată, în sesiune de urgență, de
parlamentul mondial, cu 99% de voturi pentru.
Așadar…
Capitolul I
Echipele și arbitrul
Art.
1 În vederea păstrării echidistanței covidale și evitării aglomerației din
teren, echipele nu vor mai fi formate din unsprezece jucători, iar „primul
unsprezece” se va transforma în primul șapte (echipe denumite, în cele ce
urmează, „grupuri populaționale”): șase jucători de batere de câmpi, plus un
portar.
Art. 2 În alcătuirea grupurilor populaționale, vor fi respectate următoarele reguli:
a) Portarul va fi mongoloid, islamist, amicagender (pentru cine nu știe, amicagenderu’ este un „gen care se schimbă în funcție de prietenul/prietena cu care este într-un moment sau altul și ale cărui sentimente specific masculine, feminine sau neutre fluctuează”) (unul dintre cele 114 genuri care, conform specialiștilor de gen, există pe planetă[5]).
b) Fundaș dreapta tre’ să fie afro-american negru, budist, bigender (de menționat că bigenderu’ e „acela dotat cu sentimentul de a avea două genuri fie simultan, fie consecutive și alternative; de obicei, cel care se simte așa se poate descrie ca «în mod tradițional bărbat» și «în mod tradițional femeie», dar nu e obligatoriu”).
c) Fundaș stânga va fi mulatru, confucianist, agenital (pentru cine nu știe, agenital înseamnă „dorința de a fi fără caracteristici sexuale primare, fără însă a fi neapărat lipsit de gen; un agenital se poate identifica și cu oricare alt gen în mod simultan”).
d) Mijlocaș dreapta, hawaian, evreu, demigender (cu titlu informativ, demigenderu’ „se simte parțial de un gen și parțial de alt gen”).
e) Mijlocaș stânga, musai asiatic galben, jainist, genderblank (pentru ignoranți, genderblanku’ e „un gen care poate fi descris numai ca un spațiu gol și alb, care apare în mintea celui care îl experimentează atunci când vine vorba de gen”).
f) Extremă dreapta va fi, obligatoriu, indiano-american, hindus, ceterofluid (adică „ceterogender ale cărui sentimente specific masculine, feminine sau neutre fluctuează”).
g) Extremă stânga- asiatic indian, ateu, astralgender (pentru cine nu știe, astralgenderu’ e „un gen special care se simte conectat cu spațiul cosmic”).
Art.
3 Pe banca de rezerve vor sta, în genunchi, la distanță de 2m una de alta,
rezervele însele: albe, creștine, heterosexuale. Până în momentul vaccinării
obligatorii a întregii planete, sunt interzise însă orice schimbări în
grupurile populaționale, ca nu cumva rezerva să transmită titularului microbul
de covid cu ocazia îmbrățișării de la marginea terenului. Din rațiuni de
camuflare a albului pigmentului și pentru asigurarea unei perfecte protecții,
rezervele vor fi echipate în costum de scafandru, cu butelia de oxigen în
spate, obligatoriu din aluminiu negru. Este strict interzis ca rezervele să se
atingă între ele ori să comunice prin semne, semnul crucii fiind considerat
blasfemia supremă și sancționat de arbitru ca hate speech.
Art.
4 Având în vedere că, în noua normalitate a fotbalului, disciplina meciului va
fi impecabilă, iar regulile de joc vor fi imposibil de încălcat, arbitrul
partidei va avea ca unică misiune respectarea normelor privind prevenția
transmiterii bolilor, cu atenție specială asupra băncii de rezerve. Este
motivul pentru care este recomandabil ca acesta să aibă o formație de
epidemiolog și, dată fiind aria lui de intervenție, ar fi preferabil ca, la bază,
arbitrul să aibă calificare de medic veterinar.
Capitolul II
Reguli de joc și de prevenire și
combatere a virusului ucigaș în serie
Art.
5 Fiecare dintre cele trei linii ale echipelor (linia de fund, linia de mijloc și
linia de atac) va fi bine individualizată prin amplasarea unei prăjini pe
umerii fotbaliștilor care compun linia respectivă, un soi de catarg orizontal
cu circumferința barei transversale și cu o lungime de trei ori mai mare.
Pentru asigurarea stabilității drucului respectiv precum și a distanței
sociale, prăjinile vor fi înfășurate cu brațele fotbaliștilor și stabilizate la
nivelul încheieturii mâinii cu ajutorul unor cătușe personalizate (inscripționate
cu numărul de pe tricoul purtătorului).
Art.
6 Fiecare jucător și fiecare rezervă va purta, evident, masca de protecție, pe
care va fi inscripționat versetul Black
lives matter din Foarte Noul Testament al Noii Normalități.
Art.
7 Scuipatul pe teren de tipul aceluia pe care-l execută Messi înainte de a bate
lovitura de la 11 metri este strict interzis. Jucătorii care vor, totuși, să scuipe
vor avea la dispoziție niște butoaie amplasate în locul fanioanelor de la colțurile
terenului, care vor fi sigilate și golite de scuipați și muci în pauza
regulamentară.
Art.
8 În cazul unei accidentări, indiferent de natura ori gravitatea ei și indiferent
dacă ar fi morbidă sau comorbidă, se va declara stare de urgență, iar singura
procedura medicală permisă va fi testarea jucătorului accidentat cu testul
covid-19. Orice alte eventuale intervenții medicale (cum ar fi, dar fără a se
limita la, respirații gură la gură – în caz de stop cardiac, fixarea unei atele
sau aplicarea ghipsului – în caz de fractură, ori bandajarea rănii – în caz de
cap spart) sunt strict interzise pentru a evita transmiterea virusului ucigaș în
serie. În răstimpul celor 24 de ore de la colectarea mucilor și până la
emiterea rezultatului, fotbaliștii vor fi obligați să rămână, cu prăjinile pe
umeri, exact în locul în care i-a surprins faza accidentării. Cât despre cel
accidentat, în funcție de tipul și gravitatea vătămării, el va fi lăsat să atârne
de catargul orizontal până la liberarea de la sfârșitul stării de urgență, cu
obligația pentru partenerul de la celălalt capăt al prăjinii să apese cât poate
el de tare pe extremitatea pe care o gestionează, pentru asigurarea unui
echilibru cât mai judicios și aplicarea strictă a principiului checks and
balances. Așadar, revenind la test, dacă rezultatul este negativ, jocul va
fi reluat cu o minge de arbitru, din exact minutul în care a fost suspendat. În
caz de rezultat pozitiv, ambele echipe vor intra 14 zile în carantină, iar
meciul va fi reluat după liberare.
Art.
9 Dacă, în timpul jocului, arbitrul declară, pe baza afirmațiilor științifice
oficiale și a definiției de caz, că un jucător este asimptomatic îi va arăta,
pe loc, cu celeritate, cartonaș galben, caz în care, timp de 48 de ore,
asimptomaticul se va autoizola în careul propriu (numit „careul carantinei”). Într-o
asemenea eventualitate, colegul de linie de la cealaltă extremitate a
catargului („aparținătorul”) va da o declarație pe proprie răspundere că prăjina
purtată pe umeri în codevălmășie cu asimptomaticul nu este nici afectată de
simptome sugestive, nici conductor de viruși ori de agenți înalt-patogeni și
nici infecto-contagioasă. În lipsa acestei declarații, aparținătorul va primi
cartonaș roșu, iar prăjina va fi carantinată ca bun suspect.
Capitolul III
Mingea
Art. 9 Mingea va fi
dezinfectată la începutul meciului și, după aia, oridecâteori
este nevoie (asta cu „oridecâteori” e pusă special ca să aibă și avocații teme de
interpretare). Dacă, la omendat, mingea are suspiciuni că este infectă sau
infectată, ea va fi supusă testului covid-19, după modelul testului motorinei
sau al papaya. Dacă testul iese pozitiv, atunci ea va fi extrasă din câmpul de
joc, iar meciul va continua cu o minge virtuală.
Art. 10 Reglementarea
mingii virtuale. Grație noilor formidabile
tehnologii ale minunatei noi normalități, fiecare jucător va fi conectat, contactless, la un server stocător
de date, care îi va măsura constant nu doar temperatura și tensiunea arterială,
ci și cele mai elementare emoții, senzații și percepții. În temeiul unor
algoritmi doar de el știut, serverul în cauză va
afișa pe tabela de marcaj a stadionului
imaginea grafică a terenului și locul în care se află mingea
pe baza votului democratic al percepției jucătorilor (denumită,
în continuare, „percepția democrată”). De
exemplu, dacă trei jucători percep mingea în careul propriu, cinci o văd în careul
celălalt, doi-în cercul de la centru și ceilalți patru în alte patru zări,
atunci mingea se va considera existentă în careul celălalt. Când percepția democrată simte
mingea în plasă, atunci înseamnă că e gol, însă ar putea apărea oarece dificultăți
în stabilirea echipei care a marcat golul, asta din cauza unor potențiale percepții subiective aflate în
conflict de interes. Daca apare cumva un asemenea blocaj, atunci nu percepția democrată va decide
scorul, ci percepția democratică (în sensul prezentei
legi, prin „percepție democratică” se înțelege votul
telespectatorilor, ca la Eurovision, gen).
Capitolul IV
Dispoziții tranzitorii și finale
Art 11 Ca să nu uităm de
cât de important este aportul celui de-al optulea jucător și pentru ca jucătorii
din teren să nu se simtă chiar singuri, pe toată durata meciului, din
difuzoarele plasate în tribune la distanța socială regulamentară de
2.5m, se va auzi imnul lui FC Liverpool „You’ll never walk alone”[6].
În sensul prezentei
legi, „alone” înseamnă „împreună”.
Art. 12 În cazul în care
jucătorii nu evoluează convingător sau prezintă simptome de oboseală, melodia
menționată la articolul 11 va fi înlocuită
de scandări puternice și vibrante, cu rezonanță în întreg cartierul: „DeSePe
/ Să vină să vă ie!”.
Art. 13 Prezenta lege
intră în vigoare la 11 martie 2020, data la care Organizația Mondială a Sănătății
ne-a zis că orice guturai, orice viroză și orice gripă vor afecta planeta vor
fi tratate drept pandemie.
Art. 14 Fiindcă obligația de sănătate cântărește mai greu decât toate
drepturile fundamentale luate împreună și întrucât la fotbal și la drept se pricepe
toată lumea, prezenta lege despre dreptul fotbalului nu va putea fi atacată la
Curtea Constituțională, iar orice suspiciune de
neconstituționalitate va fi analizată de arbitrii
de rezervă, conform procedurii VAR, în laboratorul epidemiologic virtual de la
marginea terenului.
[1]https://www.youtube.com/watch?v=CgIwssJ80ys
[2]https://florentintuca.ro/in-plica-cotului-scuzati-cacofonia-225
[3]http://www.thefa.com/-/media/cfa/northamptonshirefa/files/news/2020/fa-guidance-documents/fa-football-activity-guidance–for-adult-players–hi-res.ashx?la=en
[4]https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/propunerile-insp-pentru-reluarea-scolii-in-siguranta-clase-cu-15-elevi-ore-de-30-de-minute-si-pauze-de-20-1324244
[5]https://www.qmagazine.ro/in-universitatea-babes-bolyai-poate-fiecare-student-sa-isi-aleaga-genul-si-sa-fie-baiat-sau-fata-fara-ca-sexul-biologic-sa-conteze/
[6]https://www.youtube.com/watch?v=j72tBjGNlxI
